Make feminism great again

Acesta este un alt subiect drag mie, deci l-am mai atacat și cu altă ocazie, doar că mai am de debitat chestii. N-am terminat, cum ar veni. Țineți-vă bine. Eu sunt mai mult decât pro feminism, să votăm, să ne educăm, să ne mărităm sau să nu ne mărităm, să avem copii sau să nu avem copii, DAAARRR să nu uităm să rămânem totuși femei. Adică să avem grijă de noi cât suntem noi confortabil s-o facem. Eu, de exemplu, sunt minimalistă, o cremă, foarte puțin machiaj sau deloc, o rochie sau o fustă drăguță și pa. Să primim un compliment fără din alea io?!vai nu, io s cea mai urâtă, grasă etc. Nu, indiferent cum te vezi tu, mulțumești, apreciezi și meri mai departe. Eventual, meri la ofta și la psiholog să mai ajustezi imaginea aia din oglindă. Accepți ajutorul. Da, ești o femeie indepedentă și te descurci, dar lasă-te ajutată din mai multe motive: socializezi, iei o pauză de la câte faci, îți ușurezi viața acolo unde poți. Deci las-o mai moale. Fă-ți un moft din când în când. Aici am de lucru, încă sufăr de vinovăție când îmi cumpăr ceva care intră la categoria „non-esențiale” și costă mai mult de o pită. Banii nu știu dacă o să ne dea afară din casă vreodată, iar viață deținem „decât” una, așa că se recomandă să ne o facem mai roz, din când în când. Nu să cheltuiești fără măsură, dar nici Hagi Tudose. Fii doamnă sau birjar. Ideal este să fii doamnă, dar când te intersectezi cu câte un „domn” care crede că nu înseamnă da, dă-i cu tot arsenalul. Din păcate, altă soluție nu este. Străduiește-te să te înconjori de oameni care scot doamna din tine, nu birjărița. Sau dacă vii acasă birjăriță să știe să te „manevreze” cu empatie și grijă nu să pună paie pe foc. Apără-ți starea de bine, principiile și pune limite fără să te simți vinovată, să te protejezi pe tine ar trebui să fie prioritatea ta numărul 1. Și aici mai am de lucru. Fă ce trebe chiar dacă-i greu. Antrenează-ți rezistența, disciplina mentală sau ce mai vrei tu, o să te ajute mult în viață. Cel mai greu lucru pe lumea mea asta mi se pare să lași totul și să pleci: dintr-o conversație aiurea, dintr-o relație care nu ti-e bună, de la un job care te ucide încet, să nu te ții după el dacă vezi că entuziasmul este scăzut (inclusiv scuza că-i ocupat și alte cele). Îngrozitor de greu, căci și s-o iei la început de nu știu câte ori îți mâncă mult resurse, dar în același timp amintește-ți că este de datoria ta și mai ales, meriți să-ți faci o viață bună. În plus, o să se sature tătă lumea să te audă cum te plângi ca o mică plajă (like a little „beach”) și să nu faci nimic. Nu-ți bârfi prietenii sau partenerul de viață. Nu vorbesc aici despre o discuție intimă cu o prietenă bună despre ce te framântă sau o decizie care nu ți-e clară și altele, vorbesc efectiv despre vorbitul aiurea despre apropiați. Ce crezi că zice asta despre tine? Că ești om loial, de calitate care ține la relațiile cu cei apropiați? Eu nu vrea văd cum ar putea să te confunde cineva cu un om de calitate când te comporți așa. Cam atât îmi vine amu în minte, dar nu vă neliniștiți că sigur o să mai aiurez pe tema asta. Concluzia nefinală sau „under construction” se relevă în felul următor: nu da în extremiste, fii feministă fără să-ți pierzi feminitatea. Eu sunt convinsă că putem fi femei chiar dacă suntem independente și puternice. Hormou și neuronu feminini și feminiști.