Neuronu' Hormonal

Tag: viata

  • Principiul FNL

    Toate lecțiile de valoare pe care le-am primit de la veață (=viață+probele și testele primite) au venit din senin, din întâmplare sau din contexte amuzante. Cel puțin așa le-am perceput eu, probabil că o logică există, doar că nu mi s-a arătat mie. Am botezat toate aceste comori „pere mălăiețe”, nu este chiar un nume potrivit, dar mie îmi place așa că va trebui să trăiți cu asta. În cazul de față a fost ultima variantă, o mică glumă care s-a transformat precum broasca în Făt-Frumos și a dat naștere unui principiu de viață și a unui post cu care vă chinuiesc în această frumoasă zi de caniculă. Ca să pricepeți, acest principiu este un obiectiv, o dorință și nu neapărat realitate pentru că veață. Voi presupune că ați priceput și nu trebuie să elaborez căci caniculă că doar n-o să zic lene. Nu vă mai țin în suspensie, sunt mai multe șanse să fiți într-o mașină încercând să evitați gropile decât în suspans, de aia suspensie.

    Principiul FNL înseamnă să te străduiești să trăiești Frumos, Natural și Liber. Recunoașteți că v-a lovit la coarda sensilă, sintagma asta sună cu siguranță a motivațională de Fb. Hai recunoașteți, promit că nu mai zic la nimeni, 2 prieteni maxim și nu vor zice numai la alți 200. Să le luăm pe rând:

    Frumos, adică respectuos și curat față de ce ne înconjoară: ceilalți, natura etc. Greu, huh? Pe o scară de la 1 la 10, aș zice 15.

    Natural, adică ținând cont de ritmul tău natural, al corpului și minții tale, dar și al lumii. Și asta aș categorisi-o ca fiind tot simplă.

    Liber, asta-i cireașa de pe un tort greu de înghițit. Adică în conformitate cu dorințele, crezul, principiile, visurile și planurile tale. Respectând legea, bunul simț și regula 1. Dacă nu v-am dat ippon, atunci am scris degeaba.

    Obiectivele, planurile și utopiile sunt repere, sunt marcaje după care ne ghidăm ca să știm în acestă existență, mai ales pentru cei aflați în viață la etapa ”what the fuck is this?” de unde am pornit, cum stăm și când nu vom ajunge niciodată unde ne-am propus. Nu, nu e greșeală, doar optimismul cuiva aflat la etapa mai sus menționată.

    V-am dat de mestecat? Nu? Ok, să fim FNL și nici să nu realizăm!

    Neuronu și hormonu agitați.

  • Cum ajuţi o femeie independentă/feministă pe energie masculină

    Recunoaşteţi că vă roade această întrebare mai ceva ca misterul piramidelor. Your secret is safe with me. Şi nu doar atât, am chiar şi răspunsul. Astăzi este, deci, ziua voastră de mare noroc. Căscaţi ochii, citiţi de mai multe ori, dacă consideraţi necesar. Iaca: ajutaţi-o CÂND şi cu CE are nevoie. Revoluţionar, aşa-i? În realitate, e simplu şi “face” şi sens. În primul rând, fiind vorba de această specie ciudată de femeie, ea o să ceară ajutor (acelea care o fac!) în ultimă instanţă, adică după s-a gândit, a încercat, a eşuat etc. Deci, ajunge să te tragă de mânecă după ce vede că e greu de una singură. Ce înseamnă asta mai exact? Nu cere ajutor în secunda doi pentru că nu are chef sau mai ştiu eu ce alt motiv şi mai ales, cere cu greu pentru că s-a obişnuit să se descurce. Capisci? Bun. Apoi, lucrurile fiind gândite, deducem (ca să nu zic ştim) că are deja o idee destul de clară despre ce are nevoie, cum are nevoie, când etc. Mă mai urmăriţi sau aţi adormit? Voi presupune că puteţi citi şi în somn. Să exemplificăm pentru simplificare: tu, de bună credinţă, cu cele mai bune şi pure intenţii îi oferi cea mai faină şi scumpă furculiţă Gu%ci aurită şi cu jvarovschi. Te aştepţi la o recunoştinţă eternă presărată cu osanale profunde, dar când colo ce să vezi? Îţi mulţumeşte şi-ţi spune că ei îi trebe lingură pentru că e greu să mânci ciorba cu furculiţa. În concluzie, aş zice că-i destul de clar. Acum, evident că sunt nuanţe şi situaţii, oameni şi contexte, dar ca ” axiomă generală” cam aici s-ar reduce. Dacă începeţi de aici şi construiţi pe firul vostru epic io zic că foarte curând ….inspiraţi profund, apoi expiraţi în 8 timpi….o să înţelegeţi şi o să colaboraţi cum n-ai crezut vreodată că o femeie încăpăţânată şi masculină o poate face. Încearcă şi vezi ce iese.

  • Până nu se răcește cafeaua…

    Aceasta este cea de-a doua carte care a râs în nas credinței mele despre mine însămi că nu sunt superficială, că văd dedesubturile blabla. Nici aici, nici la Un bărbat pe nume Ove, n-am văzut nica. Dar să le luăm pe rând. Cartea asta nu-i despre cafea sau nu-i doar despre cafea ci despre oameni, relațiile dintre ei, incapacitatea lor de a se exprima în fața celor dragi. Eu am crezut că-i un SF despre călătoria în timp… Am fost destul de aproape, zic eu. Cam la fel de aproape cum e Tokio de Turnu Măgurele. Stilul nipon în care se construiește subtil și cu piese de puzzle micuțe lecția uriașă te face să o judeci rapid și s-o categorisești greșit. În realitate, romanul are o profunzime remarcabilă țesută din mai multe povești de viață și relații ce se intersectează într-o cafenea retro. Aroma inițială (get it?) puternică de SF m-a pus pe cărări greșite, ducându-mă așa într-o zonă de plictis…totuși am zis s-o gat dacă tot am început-o, plus eram curioasă ce se întâmplă cu protagoniștii. Nu vreau să dau prea multe detalii pentru că obiectivele sunt : să vă vina pofta să citiți și apoi să citiți cartea asta. În ce ordine vreți voi. Voi mai spune doar atât: ar fi frumos dacă nu ne-am mai chinui unii pe alții din cauză că nu verbalizăm ce credem, ce simțim. În relațiile cu cei dragi, zic, nu pe FB despre politică, horoscop și reptilieni. În concluzie, citește mai mult ca să înveți, ca să-ți reamintești lecții învățate și uitate, citește ca să știi să scri (da, e intenționat) și să ai cuvinte potrivite în vocabular cu care să-ți construiești relațiile și poveștile. Citește. Neuronu și hormonu care rup cultura în doi.

  • Epifanie

    Acesta este unul dintre cuvintele mele favorite, in primul rand pentru ca este sofisticat si io par cultivata si apoi pentru ca atunci cand se intampla inseamna ca am mai descoperit ceva despre aceasta persoana dusa cu vaca cu care ma cert, ma iubesc, ma urasc etc. Acuma, un pic ma enerveaza ca toate aceste descoperiri epocale pentru mine si absolut lipsite de interes pentru altii se petrec cand traiesti chestii, adica ai experiente, cum ar fi. Asa s-a infaptuit si amu aceasta viziune despre mine. Probabil ca este perfect normala, dar stii cum e, cand ti se intampla tie nu poate fi decat unica si profunda caci este vorba despre tine. Contextul necesar ar fi acesta: eu nu cred si nu incurajez trendul acesta care circula in diferite bule si anume faptul ca femeilor le este mai bine singure ca sunt puternice, independente si se descurca. Nu ma scuipati, sunt de acord cu ultima parte, dar in nici o circumstanta de-a lungul existentei noastre ca specie n-am fost vreodata mai bine singuri. NICIODATA. Nu stiu daca ati inteles ca m-am exprimat “umpic” neclar. Sa mai incerc o data. Cercetatorii britanici au descoperit ZERO instante in care omul a fost mai bine de unul singur vreodata in cei nu stiu cati anisori de cand existam noi. Asa ca e simplu sa demonstrezi ca aceasta ipoteza cu statul de una singura ar fi solutia problemelor feminine are fundamente care dau cu minus. Sau a celor masculine, dar eu le dau cu muierile ca aia stiu mai bine ca asa ma situez eu in prezent. Exista totusi un moment pe care eu il voi numi stiintific etapa “Toti barbatii este porci”. Reprezentantii genului cu siguranta ca ma vor scuipa, dar am noroc: ma indoiesc ca am cititori masculi. Evident ca este o generalizare nerealista, nedreapta si ofensatoare pentru ei. Curat ghinion nenorocos! Imi pare rau, sa zicem ca sunt chit cu ai mai barbati dintre masculi care “crede” ca toate femeile sunt materialiste, profita de ei si alte miaunaturi din astea din categoria “victima fara aparare manipulata cu cruzime”. Ok? Aceasta etapa mai sus mentionata vine de obicei dupa o relatie incheiata mai putin armonios asa cum se intampla foarte rar in viata reala caci toti suntem inteligenti, intelepti, pacifisti etc. Cam in 99% din cazuri, deci neglijabil. Cred ca este destul de intuitiv (ca sa fiu iar sofisticata) ce inseamna mai exact toata aiureala asta, dar simt imperios nevoia (v-am dat pe spate, este?) sa detaliez. Rolurile se impart cam asa: Gigel o ia pe aratura in relatie cu Marcica, ea se ofenseaza, se isterizeaza si il lasa. Ramasa singura, aude pasarelele, simte soarele, totul este liniste si atunci se naste o idee: de ce sa ma mai complic cu stresul, efortul si consumul de timp, suflet si corp cand poate fi asa mereu? Si Maricica din mine adauga: chiar asa! Cam in acest punct banuiesc ca se afla toata suflarea feminina care se bate cu pumnul in chept ca vor sa fie singure tata viata caci este minunat. Sau sunt asa de traumatizate de experientele trecute ca nu vor sa mai riste niciodata, dar asta este deja de domeniul terapiei, domeniu pe care nu-l stapanesc. Dada, sunt romanca care nu are opinie ferma despre ce nu stie. Intelepciunea mea milenara zice sa trecem pur si simplu prin aceasta etapa cu gratie si dand in gropi, adica sa traim mai usor zis si vedem ce-a fi pe partea ailanta. Alt Gigel, probabil. Da, sunt optimista ce pot sa zic. Si m-am urcat pe piedestalul meu de atot judecatoare si va pupez de la inaltime.

  • Make feminism great again

    Acesta este un alt subiect drag mie, deci l-am mai atacat și cu altă ocazie, doar că mai am de debitat chestii. N-am terminat, cum ar veni. Țineți-vă bine. Eu sunt mai mult decât pro feminism, să votăm, să ne educăm, să ne mărităm sau să nu ne mărităm, să avem copii sau să nu avem copii, DAAARRR să nu uităm să rămânem totuși femei. Adică să avem grijă de noi cât suntem noi confortabil s-o facem. Eu, de exemplu, sunt minimalistă, o cremă, foarte puțin machiaj sau deloc, o rochie sau o fustă drăguță și pa. Să primim un compliment fără din alea io?!vai nu, io s cea mai urâtă, grasă etc. Nu, indiferent cum te vezi tu, mulțumești, apreciezi și meri mai departe. Eventual, meri la ofta și la psiholog să mai ajustezi imaginea aia din oglindă. Accepți ajutorul. Da, ești o femeie indepedentă și te descurci, dar lasă-te ajutată din mai multe motive: socializezi, iei o pauză de la câte faci, îți ușurezi viața acolo unde poți. Deci las-o mai moale. Fă-ți un moft din când în când. Aici am de lucru, încă sufăr de vinovăție când îmi cumpăr ceva care intră la categoria „non-esențiale” și costă mai mult de o pită. Banii nu știu dacă o să ne dea afară din casă vreodată, iar viață deținem „decât” una, așa că se recomandă să ne o facem mai roz, din când în când. Nu să cheltuiești fără măsură, dar nici Hagi Tudose. Fii doamnă sau birjar. Ideal este să fii doamnă, dar când te intersectezi cu câte un „domn” care crede că nu înseamnă da, dă-i cu tot arsenalul. Din păcate, altă soluție nu este. Străduiește-te să te înconjori de oameni care scot doamna din tine, nu birjărița. Sau dacă vii acasă birjăriță să știe să te „manevreze” cu empatie și grijă nu să pună paie pe foc. Apără-ți starea de bine, principiile și pune limite fără să te simți vinovată, să te protejezi pe tine ar trebui să fie prioritatea ta numărul 1. Și aici mai am de lucru. Fă ce trebe chiar dacă-i greu. Antrenează-ți rezistența, disciplina mentală sau ce mai vrei tu, o să te ajute mult în viață. Cel mai greu lucru pe lumea mea asta mi se pare să lași totul și să pleci: dintr-o conversație aiurea, dintr-o relație care nu ti-e bună, de la un job care te ucide încet, să nu te ții după el dacă vezi că entuziasmul este scăzut (inclusiv scuza că-i ocupat și alte cele). Îngrozitor de greu, căci și s-o iei la început de nu știu câte ori îți mâncă mult resurse, dar în același timp amintește-ți că este de datoria ta și mai ales, meriți să-ți faci o viață bună. În plus, o să se sature tătă lumea să te audă cum te plângi ca o mică plajă (like a little „beach”) și să nu faci nimic. Nu-ți bârfi prietenii sau partenerul de viață. Nu vorbesc aici despre o discuție intimă cu o prietenă bună despre ce te framântă sau o decizie care nu ți-e clară și altele, vorbesc efectiv despre vorbitul aiurea despre apropiați. Ce crezi că zice asta despre tine? Că ești om loial, de calitate care ține la relațiile cu cei apropiați? Eu nu vrea văd cum ar putea să te confunde cineva cu un om de calitate când te comporți așa. Cam atât îmi vine amu în minte, dar nu vă neliniștiți că sigur o să mai aiurez pe tema asta. Concluzia nefinală sau „under construction” se relevă în felul următor: nu da în extremiste, fii feministă fără să-ți pierzi feminitatea. Eu sunt convinsă că putem fi femei chiar dacă suntem independente și puternice. Hormou și neuronu feminini și feminiști.

  • Repere

    Am tot vorbit în diferite postări pe care sigur le-ați citit reținut pentru că sunt o blogăriță aproape la fel de celebră precum Kim Kardashian – da, și eu am râs – despre faptul că nu putem gândi clar când trecem prin episoade intense în existența noastră pe acest plan. Mai simplu spus, când veață și pentru că ”inima e proastă de bubuie” ce ne facem? Este, evident, o întrebare care s-a născut din propriile mele crize existențiale și pentru care am căutat asiduu o soluție-minune care să-mi permită să traversez orice furtună ca o divă. Adică să intru perfect machiată și coafată prin tunelul ăla în care se spală mașina, cu toate periile, spuma și ce-o mai fi, și să ies chiar „mai perfectă” decât am intrat. Ce mi s-a revelat destul de rapid a fost că nu există această soluție… Că nu voi ieși ca și cum aș ieși de la o prezentare de modă din bătăliile mele și contrar a ceea ce credeam eu, s-o faci de una singură înrăutățește cu mult treaba. Oamenii de lângă tine fac mult, cei de calitate, desigur. Și, totuși, ce pot face că pe „nu” e ușor să ți-l faci animal de companie. Pe scurt: calmez hormonul, caut în baza de date și aleg reperele adecvate situației. Nu, nu ies perfect coafată și machiată aplicând rețeta asta, doar îmi permite să ies din situațiile care contravin bunăstării mele într-un timp mai scurt sau mai lung, în funcție de criză. Să pleci din genul ăsta de situații este cel mai greu lucru în viață, cel puțin din experiența mea. Să vă explicitez ce vreau să zic cu calmarea, baza de date și reperele. Câtă vreme hormonul este inflamat, vom vedea doar sfârșitul lumii din orice situație și nu vom putea raționa, de aceea, e important să reduci pe cât posibil această inflamație prin orice mijloace crezi că ar avea succes (respectând legea și etica, desigur). Baza de date înseamnă principiile, credințele și modul în care vrem să trăim pur și simplu. Reperele sunt standardele pe care ți le dorești în diversele parți ale vieții tale: profesional, personal și ce-o mai fi. Când iei baza de date împreună cu reperele și le suprapui pe situația curentă vei vedea unde sunt neconcordanțele și vei putea corecta ce este de corectat.

    Concluzia: ca să fie și mai lesne de asimilat voi da un exemplu, fără nici o legătură cu viața reală, că n-are cum. E total sf. În baza mea de date zice că-mi doresc un loc de muncă care să-mi permită să mă întrețin, cu oameni care te respectă și pe care îi respecți. Reperul ar fi: cum mă simt la locul ăsta de muncă? Îmi dă ce am nevoie? Pot să trăiesc la propriu și la figurat? Adică să trăiesc fără să-mi număr feliile de pită și în caz de „crize profesionale” găsești oameni și resurse să le rezolvi sau te lovești de ”nu-i treaba mea” sau alte asemenea? Ecuația dă cu virgulă și atunci cauți soluții pentru virgula în cauză. Da, e greu, întotdeauna va fi greu, simplu fapt că trebuie să faci o schimbare cere multe resurse emoționale, dar pe termen lung să trăiești contrar cu ce-ți dorești poate avea consecințe fatale emoțional și fizic.

  • Lucruri din categoria „nu ai niciodată prea multe”

    Mă străduiesc să nu pic în trendul consumerismului sau al „iubirii” de țoale de firmă, al cheltuielilor inutile etc., dar cum sunt o simplă muritoare am și eu slăbiciunile mele. Iată o mică listă a lor (cum altfel decât listă?):

    1. cercei – am multe perechi, nu destui și în nici un caz prea mulți. Sunt minimalistă și la accesorii: Garminul și cerceii.Dar musai cercei, când uit să-mi pun mă simt de parcă aș defila toată ziua nudă. Și nu exagerez când zic asta.
    2. cărți – în orice format. Cred că pentru iubitorii de citit e simplu de înțeles de ce. Dar să reiterăm: pentru că sunt o sursă inepuizabilă de învățăminte, umor, lecții de viață, au puterea să te transpună într-o altă lume și aș putea continua până mâine.
    3. creme de față: am întotdeauna deschise 4 și dacă se termină una îmi iau încă 4. Ca să fie. Povestea din spate este că mi-a fost foarte greu că-mi găsesc o cremă potrivită dat fiind tenul meu deșertic și mereu îmi luam creme să le încerc…Creme care de cele mai multe ori nu se potriveau pielii mele și asa rămâneau pe acolo. Azi, după luni seculare, pentru că-s tânără, am învățat să le folosesc deodată (dar în momente diferite ale zilei) ca să obțin ce am nevoie.
    4. lenjerie intimă – în funcție de programul zilei, de activități și ținute, o schimb de 1-3 ori pe zi. Are sens că am nevoie de multă, nu?
    5. munți/natură – și asta e simplă, pentru mine cel puțin. Pentru că jungla urbană este o sursă inepuizabilă de stres, animale ciudate, prea mult beton și prea puțin verde. Mai sunt și altele, cu siguranță, dar cam asta ar fi baza…

  • Valoare de unde nu te aștepți

    Episodul în mare întârziere de azi face referire la un subiect drag sufletului meu. Pleacă urechea să citești mai bine (da, e un nonsens intenționat): valoare sau lecții de orice fel nu găsești doar în chestiile simandicoase de genul Dolce e Gabbana (așa se scrie?) a muzicii sau lecturii sau cărților de dezvoltare de personală, poate fi într-un simplu cântec al Deliei. Să clarificăm: nu (mai) fană Delia, artista împoțonată și plină de make up care a devenit nu e idealul meu în viața. Ca să nu mai zic că-mi diplace profund că s-a coborât la a face reclamă la MacDonalds. Ai zice că are suficienți bani și notorietate ca să-și permită să aibă coloană vertebrală și să-și folosească „infleunsăreala” ca să promoveze sănătatea și mișcarea. Dar deraiez, plus că eu n-am nici una, nici alta, deci ce știu eu ?Revenind la oile noastre, mai exact la versurile noastre, iată ce zice Delia în melodia „Ipotecat”:

    Tu erai tot și mi-ai luat tot când ai plecat
    Ăsta e furt ăsta e furt calificat
    Tu m-ai lăsat cu sufletul ipotecat
    O să te caut o să te caut c-un avocat

    Eram ca doi copii când ne iubeam
    Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram
    Dar va veni o zi și-o să te prindă să știi

    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde

    Un vis frumos un vis frumos credeam că ești
    Dar tu erai tu erai zmeul din povești
    Nici nu mai știu nu mai știu dacă m-ai iubit
    Acuma știu bărbatul meu e un bandit

    Eram ca doi copii când ne iubeam
    Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram
    Dar va veni o zi și-o să te prindă să știi

    Tu și eu noi eram ca doi copii
    Ne lăsam duși de vocea inimii dar
    Iubirea ta nu-i lucru gratuit
    Arde mai repede ca un cui mic
    Tu și eu mână-n mână amândoi
    Împărțeam împărțeam soarele-n doi
    După un timp baby te-ai lăcomit
    Fără nici un regret m-ai jefuit

    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde

    La ce ne uităm sau ce ascultăm, mă întrebați? La eterna inimă frântă de către „prințul” care se dovedește a fi „zmeul”. Simt în ceafă următoarea nedumerire: Așa și?! Păi este eterna lecție de viață livrată doamnelor și domnișoarelor suferinde prin simpla muzică a Deliei (să fim sinceri, nu-i Brahms sau Lake of Tears) cu rime mai mult decât originale în muzica românească lipsită de imaginație. Deci, iată, nu-i nevoie să dai o căruță de bani pe cărți scumpe de dezvoltare personală sau chiar pe psiholog (deși eu încurajez terapia!), este nevoie doar să asculți mai atentă la niște versuri aparent banale. Ca să citez blogger meu favorit:

    Cu plăcere!

    Hormonu că neuronu e pe pauză.

  • Dezvoltarea personală

    Să clarificăm puțin: consum și eu ca tot omul modern cărți de dezvoltare personală și lifestyle și etc., deci nu mă ascund după un fir de papură și nu zic să le dăm cu uleiuri esențiale ca să iasă demonii din ele. Vreau doar să mă bag în seamă cu perspectiva mea după ce am consumat ceva literatură din asta motivațională. Acestea fiind stabilite să dăm cu critica. Ca de obicei, voi face o listă pentru că îmi gâdilă nevoia de ordine și îmi bucurǎ ochiul.

    • Citește cu ochiul critic larg deschis. Adică nu lua totul de bun, ci trece-l prin filtrul neuronului şi emoționalului tǎu. Exemplu personal: printre primele cărți citite era una care promova optimismul în orice împrejurare. Mi-a luat un minut, dar am pus cartea în teancul “când a fi crizǎ de hârtie igienică”.
    • Verifică. Mi se pare redundant în ziua de azi, dar o s-o spun : oricât de interesantă este o idee, o carte, o persoană, un filmuleț, o provocare online, VERIFICǍ sursa şi ideea. Nu putem spune în ziua de azi că nu putem cerceta orice în partea asta de galaxie. Sigur că vrei sa fii cool făcându-ți un selfie mângâind un crocodil că așa ai văzut nush unde pe net, dar șterge praful de pe sinapsele alea înainte și vezi ce inseamnă un crocodil care nu-i poșetă.
    • Nu șterge ceva de pe lista de “hmm, sună interesant “ doar pentru că e un clișeu. Uram clișeele şi trăiam ca să le contrazic, însă timpul mi-a arătat că e ceva de capul lor. Dar tot trebuie să-ți faci temele.
    • Începe cu tine. Dezvoltarea asta personală începe și se gatǎ cu tine, e procesul tău, drumul tău. Deci cunoaște-te pe tine, învață să colaborezi cu tine, să vezi pe unde scapi ulei și unde strălucești mai ceva ca un soare pe un cer senin în mijlocul lui iulie. Apoi vezi ce iei și ce integrezi la tine din jurul tău. Abia după toate filtrele astea poți să treci la pasul urmǎtor:
    • Încercare și eşec. Din păcate, multe chestii la asta se reduc. Orice rețetă ți-ar vinde oricine şi jurǎ pe roșu cǎ a funcționat la 99.99% dintre bacterii există întotdeauna şansa ca tu sǎ fii bacteria aia care nu se aliniază sau ai fost mințit. Cum ti-a fi norocul.
    • Scurtăturile. Toți vrem tinerețe eternă asociată cu saci de bani care se înmulțesc nu scad, sǎ mâncăm orice, oricât, oricând şi să o facem pe Kate Moss să pară grasă pe lângă noi. Iar cireașa de pe tort să fie sănătatea din fier beton combinat cu titanium. Nu există scurtături pentru muncǎ. Nu legale, cel puțin și/sau etice și fǎrǎ consecințe. Da, știu, sunt nașpa.

    Concluzie: ca orice româncă cu studii superioare care crede că părerea ei e ca electricitatea pentru epoca industrializării încep cu deci.

    Deci înainte să te alături unui trend care te învață să inspiri și să expiri doar oxigen nepoluat prin tehnici secrete împărtășite de un asgardian unui tip care i s-a părut a fi vrednic, caută soluții simple, la îndemână, de bun simț și bună minte.

    Neuronul si hormonul iluminați

  • Seria Mrs. Murphy mysteries

    Am căutat în vacanța de iarnă ceva ușor și drăguț de citit (wink wink) căci neuronul era încărcat și sinapsele cu conexiuni întârziate. Și cercetând eu Amazonul pe diagonală și orizontală am dat peste ceea ce părea a fi un roman cu crime și m-am gândit că ar mere. Ce a fost de fapt? Volumul 7 din 33 a unei serii de care am devenit obsedată mai ceva ca o fană înnebunită a unei celebrități. Așa că iată-mă câteva luni mai târziu delectându-mă, pe rând, cu câte un nou volum. Dada, le-am luat de la început și, momentan, sunt la volumul 10. Fiecare volum e cam 7 dolari și ceva mărunțiș, varianta electronică, în engleză, de pe Amazon.  Acestea fiind datele problemei, am început să-mi pun bani deoparte special pentru asta ca să fiu sigură că am pe măsură ce mai gat un volum…Da, e grav. De ce dă dependență? Pentru că…

    • Animale – ajutorul de nădejde al personajului principal care rezolvă crimele sunt 2 mâtze și un corgi. Ele au conversațiile lor prinse de autoare, sunt pline de umor și includ multe nedumeriri cu privire la comportamentul ciudat al oamenilor. Plus, Harry (personajul principal, este și se identifică ca femeie) trăiește la o fermă, ceea ce înseamnă mai multe animale, adică și mai fain.
    • Girl power – așa cum am zis mai sus, volumele sunt construite în jurul unui personaj feminin, puternic, independent, cu 2-3 neuroni, emoții, decizii etc.
    • Telenovela – poate un cuvânt greșit ales, dar la îndemână pentru viața într-un orășel de fermieri de la poalele munților cu relațiile și istoricul lor.
    • Natura – evadarea dintre betoane,supermarketuri pline, trafic infernal, animale umane și, în general, jungla urbană este un laitmotiv pe care eu îl apreciez foarte tare, în cărți ca și în viața reală.
    • Romance – sigur că nu se putea altfel fără un pic de telenovele de corazon, apreciate la fel de mult, căci femeie mă aflu.
    • Firul epic – nu e la fel de sofisticat ca al Agathei Christie, de exemplu, dar mie îmi place căutatul de indicii și cum le pun cap la cap ca să le dea cu un criminal la final
    • Personajele – sunt cele de bază care apar în fiecare volum, miezul cum ar veni, și cei episodici din care sigur că unii merg pe pășuni mai verzi pentru că altfel n-ar mai avea crime de rezolvat. Cele permanente sunt frumos creionate, spumoase, fiecare cu rolul lui bine definit în viața orășelului. Și bineînțeles, toți au animale pe care le îngrijesc și le iubesc cum se cuvine.

    Volumele astea nu sunt din alea cu care te dai mare pe FB că ești `telectual, cum ar fi Kant sau vreun  mare guru contemporan care ne învață lucruri pe care ar trebui să le știm doar din ședințele tehnice cu sufletul, mintea și corpul din dotare. Sigur că nu! Dar sunt o pauză a minții și o distracție pentru suflet, mai ales dacă ești iubitor de animale. Așa cum am mai menționat, eu citesc varianta electronică, pe kindle, nu știu dacă sunt și fizic în română. Vă las un link către primul volum în scenariul în care am cititori :