Tag: dezvoltare-personala

  • Make feminism great again

    Acesta este un alt subiect drag mie, deci l-am mai atacat și cu altă ocazie, doar că mai am de debitat chestii. N-am terminat, cum ar veni. Țineți-vă bine. Eu sunt mai mult decât pro feminism, să votăm, să ne educăm, să ne mărităm sau să nu ne mărităm, să avem copii sau să nu avem copii, DAAARRR să nu uităm să rămânem totuși femei. Adică să avem grijă de noi cât suntem noi confortabil s-o facem. Eu, de exemplu, sunt minimalistă, o cremă, foarte puțin machiaj sau deloc, o rochie sau o fustă drăguță și pa. Să primim un compliment fără din alea io?!vai nu, io s cea mai urâtă, grasă etc. Nu, indiferent cum te vezi tu, mulțumești, apreciezi și meri mai departe. Eventual, meri la ofta și la psiholog să mai ajustezi imaginea aia din oglindă. Accepți ajutorul. Da, ești o femeie indepedentă și te descurci, dar lasă-te ajutată din mai multe motive: socializezi, iei o pauză de la câte faci, îți ușurezi viața acolo unde poți. Deci las-o mai moale. Fă-ți un moft din când în când. Aici am de lucru, încă sufăr de vinovăție când îmi cumpăr ceva care intră la categoria „non-esențiale” și costă mai mult de o pită. Banii nu știu dacă o să ne dea afară din casă vreodată, iar viață deținem „decât” una, așa că se recomandă să ne o facem mai roz, din când în când. Nu să cheltuiești fără măsură, dar nici Hagi Tudose. Fii doamnă sau birjar. Ideal este să fii doamnă, dar când te intersectezi cu câte un „domn” care crede că nu înseamnă da, dă-i cu tot arsenalul. Din păcate, altă soluție nu este. Străduiește-te să te înconjori de oameni care scot doamna din tine, nu birjărița. Sau dacă vii acasă birjăriță să știe să te „manevreze” cu empatie și grijă nu să pună paie pe foc. Apără-ți starea de bine, principiile și pune limite fără să te simți vinovată, să te protejezi pe tine ar trebui să fie prioritatea ta numărul 1. Și aici mai am de lucru. Fă ce trebe chiar dacă-i greu. Antrenează-ți rezistența, disciplina mentală sau ce mai vrei tu, o să te ajute mult în viață. Cel mai greu lucru pe lumea mea asta mi se pare să lași totul și să pleci: dintr-o conversație aiurea, dintr-o relație care nu ti-e bună, de la un job care te ucide încet, să nu te ții după el dacă vezi că entuziasmul este scăzut (inclusiv scuza că-i ocupat și alte cele). Îngrozitor de greu, căci și s-o iei la început de nu știu câte ori îți mâncă mult resurse, dar în același timp amintește-ți că este de datoria ta și mai ales, meriți să-ți faci o viață bună. În plus, o să se sature tătă lumea să te audă cum te plângi ca o mică plajă (like a little „beach”) și să nu faci nimic. Nu-ți bârfi prietenii sau partenerul de viață. Nu vorbesc aici despre o discuție intimă cu o prietenă bună despre ce te framântă sau o decizie care nu ți-e clară și altele, vorbesc efectiv despre vorbitul aiurea despre apropiați. Ce crezi că zice asta despre tine? Că ești om loial, de calitate care ține la relațiile cu cei apropiați? Eu nu vrea văd cum ar putea să te confunde cineva cu un om de calitate când te comporți așa. Cam atât îmi vine amu în minte, dar nu vă neliniștiți că sigur o să mai aiurez pe tema asta. Concluzia nefinală sau „under construction” se relevă în felul următor: nu da în extremiste, fii feministă fără să-ți pierzi feminitatea. Eu sunt convinsă că putem fi femei chiar dacă suntem independente și puternice. Hormou și neuronu feminini și feminiști.

  • Dezvoltarea personală

    Să clarificăm puțin: consum și eu ca tot omul modern cărți de dezvoltare personală și lifestyle și etc., deci nu mă ascund după un fir de papură și nu zic să le dăm cu uleiuri esențiale ca să iasă demonii din ele. Vreau doar să mă bag în seamă cu perspectiva mea după ce am consumat ceva literatură din asta motivațională. Acestea fiind stabilite să dăm cu critica. Ca de obicei, voi face o listă pentru că îmi gâdilă nevoia de ordine și îmi bucurǎ ochiul.

    • Citește cu ochiul critic larg deschis. Adică nu lua totul de bun, ci trece-l prin filtrul neuronului şi emoționalului tǎu. Exemplu personal: printre primele cărți citite era una care promova optimismul în orice împrejurare. Mi-a luat un minut, dar am pus cartea în teancul “când a fi crizǎ de hârtie igienică”.
    • Verifică. Mi se pare redundant în ziua de azi, dar o s-o spun : oricât de interesantă este o idee, o carte, o persoană, un filmuleț, o provocare online, VERIFICǍ sursa şi ideea. Nu putem spune în ziua de azi că nu putem cerceta orice în partea asta de galaxie. Sigur că vrei sa fii cool făcându-ți un selfie mângâind un crocodil că așa ai văzut nush unde pe net, dar șterge praful de pe sinapsele alea înainte și vezi ce inseamnă un crocodil care nu-i poșetă.
    • Nu șterge ceva de pe lista de “hmm, sună interesant “ doar pentru că e un clișeu. Uram clișeele şi trăiam ca să le contrazic, însă timpul mi-a arătat că e ceva de capul lor. Dar tot trebuie să-ți faci temele.
    • Începe cu tine. Dezvoltarea asta personală începe și se gatǎ cu tine, e procesul tău, drumul tău. Deci cunoaște-te pe tine, învață să colaborezi cu tine, să vezi pe unde scapi ulei și unde strălucești mai ceva ca un soare pe un cer senin în mijlocul lui iulie. Apoi vezi ce iei și ce integrezi la tine din jurul tău. Abia după toate filtrele astea poți să treci la pasul urmǎtor:
    • Încercare și eşec. Din păcate, multe chestii la asta se reduc. Orice rețetă ți-ar vinde oricine şi jurǎ pe roșu cǎ a funcționat la 99.99% dintre bacterii există întotdeauna şansa ca tu sǎ fii bacteria aia care nu se aliniază sau ai fost mințit. Cum ti-a fi norocul.
    • Scurtăturile. Toți vrem tinerețe eternă asociată cu saci de bani care se înmulțesc nu scad, sǎ mâncăm orice, oricât, oricând şi să o facem pe Kate Moss să pară grasă pe lângă noi. Iar cireașa de pe tort să fie sănătatea din fier beton combinat cu titanium. Nu există scurtături pentru muncǎ. Nu legale, cel puțin și/sau etice și fǎrǎ consecințe. Da, știu, sunt nașpa.

    Concluzie: ca orice româncă cu studii superioare care crede că părerea ei e ca electricitatea pentru epoca industrializării încep cu deci.

    Deci înainte să te alături unui trend care te învață să inspiri și să expiri doar oxigen nepoluat prin tehnici secrete împărtășite de un asgardian unui tip care i s-a părut a fi vrednic, caută soluții simple, la îndemână, de bun simț și bună minte.

    Neuronul si hormonul iluminați

  • Regina lenii…

    M-am autoîncoronat dintotdeauna regina lenii și lumea nu mă crede pentru că sunt activă și mereu fac ceva fie că merg la sală, pe munte, în cantonamente etc. Aș dori să mă explic pentru că eu coroana n-o dau la nimeni! Da, în principiu, am programată cam în fiecare zi câte o activitate fizică (antrenament cu greutăți, arte marțiale, yoga și mai nou, alergat pe care îl urăsc), iar weekendul este bonus: o drumeție este binevenită, când se potrivește.

    Aș prefera să stau acasă, în pat cu o IPA de preferință de la Bereta și o cutie imensă de Pringles? DA!

    Mai degrabă m-aș uita la un film care nu-mi solicită neuronul și aș înfuleca o pungă de popcorn aburindă proaspăt gătită de microunde? Tot DA!

    Să dorm până târziu și să-mi savurez cafeaua 2 ore în loc să mă trezesc devreme și în weekend ca să hălăduiesc pe coclauri? Ia ghici! Mult DA!

    Dar….

    Îmi place să arăt ca o femeie cu forme nu ca un sac de cartofi cu cap? DA!

    Prefer să urc 3 etaje și să nu crăp de la efort? Tot DA!

    Îmi doresc ca la vârsta de aur care va urma peste 100 de ani să nu mă plimb cu cadrul când merg să-mi iau pită? Mare DA!

    Mă gâdilă la orgoliu când îmi zice Garminul că „Your fitness age is 20 for your age and gender”? (mă identific ca ce sunt: femeie hormonală!) Nuuu….

    Sper ca munca, efortul, sudoarea, nervii și multele cafele băute în 5 secunde să se traducă într-o sănătate de durată? Mult DA!

    No, se pare că sunt într-o încurcătură cu atâția DA antagonici. Păi și ce fac atunci? Îmi ridic dosul din pat/scaun/canapea etc., mă echipez și plec. Dar aia nu înseamnă că lenea nu e, căci e. Mă folosesc și de Garmin să mă bag în tot soiul de challenge-uri și atunci asta mă mai motivează pentru că sunt genul care urăște să vadă că nu și-a bifat sarcina sau obiectivul sau Doamne ferește!, nu vede progres! Și tot așa, tot felul de tertipuri ca să mi țin activitățile. Îmi pare rău că n-am ceva soluție magică, dar asta din cauză că nu există. Nimic nu înlocuiește sudoarea onestă.

    Concluzia:

    Ai, n-ai chef, meri la sală!

    Cu lene,

    Neuronu hormonal