Am eu o glumă veche în repertoriu (adică alea de le repet pentru că nu-s foarte originală și pentru că muzul, ca și prințul, mă ocolește) care sună cam așa: când am început să șofez, în 2020, mi-am pus numărul de telefon în parbriz cu speranța că dade-dade m-a suna careva să mă cheme la cafea. Știți câte telefoane am primit în acești 6 anișori? Fix și egzact 1 și anume de la un domn de la Apă sau cum s-o fi chemând instituția ca să-mi zică că Giselle (mașina) șade pe o gură de canal pe care trebuie s-o inspecteze ei… Romantic, așa-i? Ce vreau să zic, de fapt? Că lucrurile nu mai sunt „ca pe vremea mea” și că trendul ăsta idiot de polarizare în jurul a două poziții contrare a ajuns inclusiv pă zona de romantism. Nici nu contează care sunt pozițiile, ideea este că ne-am pus pe război, femei vs bărbați, căci așa vom găsi echilibrul și fericirea. Fac un mic intermezzo ca să menționez că n-am nimic cu alte „nații” eu vorbesc doar despre ce știu, adică femei și bărbați. Sigur că aș prefera că fac un post despre 69, dar nu poziția asta îmi strică freza, ci aia în care aruncăm cu diverse unii în alții și atunci găsim de cuviință să concluzionăm că mai bine singuri. Cu secreta dorință de a da peste un meet cute de se înverzește și Sandra Brown. Și acum adevăratul motiv pentru care am deschis această cutie cu viermi: REFULAREA! Ce frustrează augusta mea personă (de aia că-s născută în august)? Înțeleg că vremile s-au schimbat și așa, dar totuși pentru ăștia de am aniversat cei 25 de ani cel puțin o dată, nu putem să rămânem pe procedura de altădată? Adică: la Gigel îi place de Maricica, o cheamă la căminul cultural la horă. Zice da, bucurie mare, de acolo se descurcă ei. Zice nu, se întristrează 10 minute, după care o invită pe Gicuța. Da, știu șocant de old-fashioned, nu tu stalking pe social media, nu tu strategii demne de Ministerul Apărării pentru cucerirea lui Gigel/Maricica, căci amu toți suntem egali și facem ce și cum vrem. Așa și este, suntem „foarte” egali, dar totuși nu putem păstra eleganță în dansul păunului? Am primit deja răspunsul: NU, fă, că nu mai trăim in 1960, amu facem Netflix and chill. Apoi, dat fiind că vorbim, cel puțin în teorie, de oameni maturi, n-o putem face the mature way: ne vedem, discutăm, ne punem pe celebra masă de pe Fb și Insta ce avem și concluzionăm unde stăm: prieteni, prieteni cu beneficii, relație serioasă etc. ? Nu, fă, că amu suntem oameni maturi, dar cu TRAUME care ne dau dreptul să călcăm cu bocancii orice limite pune ălaltu. Căci trauma este carte jolly jocker care ne dă liber să ne luăm orice vrem noi. Ok, am înțeles. Mulțumesc, acum totul s-a luminat mai ceva ca un refletor la concert Lorendana Groza în paiete care reflectă orbitor. Acum că pricep vă mulțumesc pentru participare și pentru că nu m-a sunat nimeni. Așa să rămână!
Neuronu și hormonu cu penele răvășite
Neuronu' Hormonal 
Leave a comment