Am aflat că sufăr de FOMO. Cum adică cum? De la Goagăl. Hooo, că nu-s vreo neandertală din secolul XX, am cerut o a doua opinie. De la Chat GPT. Cum adică ce-i aia ? No, atunci voi sunteți neandărtalieni. Adică italieni din Neandăr. Doamne, nica nu știți. În fine, băgați și voi un goagăl. Deci sufăr de Fear of Missing Out. Mai pe limba dacilor liberi după ce s-au combinat cu romanii, rușii, maghiarii, nemții…(amu nu judecați, știți cum e când cauți o conexiune adevărată bazată pe parteneriat, respect etc. Da, nu o găsești, dar tu tot încerci că ești proas… optimistă și tot speri.) înseamnă că suferi de anxietate când vezi pe FB, Insta și alte surse din astea pline de adevăr, sinceritate și realitate fără filtre că alții duc vieți perfecte, fericite, plini de bani, de vacanțe, cu ten fără coșuri, fără pori, fără celulită…Ați priceput, mă gândesc. Nu există limite la ce poți simți FOMO, dar fiecare se situează pe felia și pe nișa lui. Sigur că și felia și nișa sunt diferite în funcție de anotimp, alinierea planetelor, contextul politico-economico-socialo-ai iubit sau nu. Fix și exact în acest moment moment sufăr de FOMO când vine vorba de coloritul frunzelor din pădure, căci e anotimpul ăla care își oferă oferă o paletă impresionantă, sufăr că nu sunt conectată la prietenii mei, că nu mă pot duce la antrenamente și pentru că n-am dosu’ lu’ Kim K. Mno, cam astea e.
N și H cu FOMO
Leave a Reply