Neuronu' Hormonal

Articole

  • Forma fără fond vs cu fond

    Nu vorbim de fond de ten. Vorbim de valoarea pe care o poate aduce ceva oricât de mică. Sunt educată de acasă și apoi și la școala să văd valoarea din spatele luciului. Multă vreme nici n-am pus preț pe formă, spre a doua adolescență am înțeles că, totuși, chiar și eu mă uit altfel la mine dacă pun și un pic de luciu de buze. (te-ai prins?!) Interesant este că găsești lucruri de prețuit/învățat de unde nu te aștepți dacă te uiți cu „umpic” de atenție. M-am gândit să vă arăt unde găsesc eu chestii pe care le consider valoroase într-un fel sau altul. Astăzi, piesa ”Perfect 10” de la The Beautiful South. E o piesă veche, a fost dragoste la prima auzire pentru mine, apoi când am căutat și versurile dragostea asta s-a cimentat definitiv. Să vă detaliez: la o primă ascultare ai zice că e o piesă drăguță, ritmată, te binedispune. La a doua, începi să simți o undă de misoginism…însă la a treia înțelegi că oamenii (interpreții adică) aduc o laudă femeilor (și bărbaților, dar ne concentrăm pe ele) cu forme și ridică în slăvi corpurile care nu sunt nici scânduri, nici saci de cartofi cu cap pe care le văd promovate extensiv în societatea noastră, pe lângă caricaturizarea unor trăsături prin umflarea lor ca pe pr$z8v0t@v#le ce le foloseai pe post de baloane că oricum n-aveai la ce să le folosești. Da, mă refer la botox și la ce-o mai fi.

    She’s a perfect ten
    But she wears a 12
    Baby, keep a little two for me
    She could be sweet 16
    Bustin’ out at the seams
    It’s still love in the first degree

    Ca să vă ilustrez ce zic mai sus, iată prima strofă. Ce te lovește din prima e că sunt multe cuvinte, nu onomatopee ca în muzica modernă. Apoi ne dă KO scurt cu un joc de cuvinte genial, perfect 10, adică o Nadia Comăneci la gimnastică combinată cu o siluetă de vis. În acest caz, visul trubadurului în care Nadia lui poartă o rochie de tip ”Bustin’ out at the seams”, sau altfel spus: o rochie care îi accetuează resursele naturale și bogăția mai ceva ca un documentar de pe National Geographic. Mai departe vă invit să descoperiți și să vă minunați.

    When he’s at my gate, with a big fat eight
    You wanna see the smile on my face
    And even at my door, with a poor poor four
    There ain’t no man can replace

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    If he’s extra large (that’s me) well I’m in charge (uh-huh)
    I can work this thing on top
    And if he’s XXL, well what the hell (uh-huh)
    Every penny don’t fit the slot

    And the anorexic chicks that model six
    They don’t hold no weight with me
    Well eight or nine, well that’s just fine
    But I like to hold something I can see

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    I’ve bought a watch to time your beauty
    And I’ve had to fit a second hand
    I’ve bought a calendar and every month
    Is taken up by lover man

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight.

    Enjoy!

  • He’s just not that into you

    E un film cu multe nume mari din 2009 (https://www.imdb.com/title/tt1001508/) care a fost tradus în românește „Despre bărbați și nu numa”. L-am văzut de mai multe ori, este unul din preferatele mele, și de fiecare dată îl apreciez la fel de mult. Unii ar putea spune că este doar un cosânzenism a la Hollywood (adică un rom-com) cu multe nume celebre ca să atragă privitorii. E și asta, nu zic nu, dar are o lecție pentru femei pe care ar trebui s-o învățăm din leagăn: nu te agăța de mitul prințului și nu-ți trăi viața așteptând să te remarce „ca să te facă fericită”. Povestea prințesei salvate de prințul perfect este doar o poveste! Nu-ți construi viața în jurul acestei iluzii. Când personajul lui Justin Long îi spune lui Gigi, fata disperată că tipul cu care a ieșit nu a sunat-o : ”He’s just not that into you!” pe un ton care îi dublează valoarea, mi s-au aprins toate beculețele din dotare de parcă aș fi fost bradul de Crăciun din centrul orașului. D`uh! Așa de simplu, de logic și de evident! Și cu toate acestea nu mi-a trecut niciodată prin circuitele mele îmbâcsite de povești cu Cosânzene, de frica de a fi singură și nesigură și câte alte cele…Astfel și eu ca Gigi, m-am perpelit în anii tinereții mele (și aia mai veche și aia mai recentă) cu scenarii de genul : Oare o să mă sune? Dar de ce nu m-a sunat? Părea că mă place… și lista poate continua la nesfârșit. Circuitele mele din ultimii ani, trecute împreună cu mine prin diverse experiențe în goana mea ”the one”, s-au mai aerisit și am văzut clar ca într-un pahar proaspăt scos din mașina de spălat vase, adevărul simplu și logic din această replică. Cu ce m-a ajutat concret această revelație? Cu faptul că mi-am construit viața după bunul plac, după hobbiuri și prieteni și nu după Făt Frumos. Și așa a și fost: Feții Frumoși s-au transformat în broaște și eu am rămas trăind viața așa cum îmi place. Acest film ar trebui să fie material didactic pentru fete încă de la grădiniță!(ok, exagerez un pic pentru efectul dramatic) Și dacă te sună și dacă nu te sună, soarele tot răsare, tu tot ai o viață de trăit și asigură-te că o trăiești așa cum vrei, cu sau fără Făt Frumos.

    Hormonul și neuronul înțelepți

  • Provocarea de a fi femeie

    Premisa: m-am născut femeie, mă identific ca femeie, trăiesc ca femeie și-mi număr hormonii nărăvași în fiecare seară. De asemenea, am trecut de prima adolescență, adică am trăit câte ceva din toate. Balivernele care urmează reflectă cu siguranță asta. Savurați, reflectați și dați-mi și perspectiva voastră.

    • nedumerirea celor 20 de cm
    • parcarea, de orice fel
    • să fii asertivă fără să fii tiranică
    • să fii feminină fără să fii pitzi
    • să te aperi fără să fii belicoasă
    • să te accepți când ești zână, dar mai ales când ești ciumă
    • să fii fidelă, dar nu pustnică
    • să înveți să pierzi fără să ștergi cu tine însăți pe jos
    • să înțelegi că atunci când hormonul e la cârmă, lucrurile nu ies
    • să flirtezi fără să pari „ușoară” sau „disperată”
    • să fii amabilă, nu supusă
    • să fii birjar, dacă nici o altă metodă nu funcționează, fără să pierzi din feminitate
    • să mănânci și să bei ce-ți pică bine, nu doar să ciugulești pentru că „așa-i stă bine unei doamne”
    • să ceri ceea ce ai nevoie, fără să te simți slabă sau dependentă
    • să nu-ți fie rușine pentru că ai libidou
    • îmbracă-te adecvat ocaziei, dar în stilul tău
    • să fii feministă, nu masculină sau misandrină
    • poartă fusta cât de scurtă vrei tu, dar nu la biserică sau la vreun eveniment la lucru
    • fii „în perioada aia a lunii” cum vrei tu că trebuie s-o duci Cam atât mi-a venit în minte, sigur că lista nu-i exhaustivă și cu siguranță „veața” îmi va aduce și alte provocări. Neuronul și hormonul filosofi

  • Dezvoltarea personală

    Să clarificăm puțin: consum și eu ca tot omul modern cărți de dezvoltare personală și lifestyle și etc., deci nu mă ascund după un fir de papură și nu zic să le dăm cu uleiuri esențiale ca să iasă demonii din ele. Vreau doar să mă bag în seamă cu perspectiva mea după ce am consumat ceva literatură din asta motivațională. Acestea fiind stabilite să dăm cu critica. Ca de obicei, voi face o listă pentru că îmi gâdilă nevoia de ordine și îmi bucurǎ ochiul.

    • Citește cu ochiul critic larg deschis. Adică nu lua totul de bun, ci trece-l prin filtrul neuronului şi emoționalului tǎu. Exemplu personal: printre primele cărți citite era una care promova optimismul în orice împrejurare. Mi-a luat un minut, dar am pus cartea în teancul “când a fi crizǎ de hârtie igienică”.
    • Verifică. Mi se pare redundant în ziua de azi, dar o s-o spun : oricât de interesantă este o idee, o carte, o persoană, un filmuleț, o provocare online, VERIFICǍ sursa şi ideea. Nu putem spune în ziua de azi că nu putem cerceta orice în partea asta de galaxie. Sigur că vrei sa fii cool făcându-ți un selfie mângâind un crocodil că așa ai văzut nush unde pe net, dar șterge praful de pe sinapsele alea înainte și vezi ce inseamnă un crocodil care nu-i poșetă.
    • Nu șterge ceva de pe lista de “hmm, sună interesant “ doar pentru că e un clișeu. Uram clișeele şi trăiam ca să le contrazic, însă timpul mi-a arătat că e ceva de capul lor. Dar tot trebuie să-ți faci temele.
    • Începe cu tine. Dezvoltarea asta personală începe și se gatǎ cu tine, e procesul tău, drumul tău. Deci cunoaște-te pe tine, învață să colaborezi cu tine, să vezi pe unde scapi ulei și unde strălucești mai ceva ca un soare pe un cer senin în mijlocul lui iulie. Apoi vezi ce iei și ce integrezi la tine din jurul tău. Abia după toate filtrele astea poți să treci la pasul urmǎtor:
    • Încercare și eşec. Din păcate, multe chestii la asta se reduc. Orice rețetă ți-ar vinde oricine şi jurǎ pe roșu cǎ a funcționat la 99.99% dintre bacterii există întotdeauna şansa ca tu sǎ fii bacteria aia care nu se aliniază sau ai fost mințit. Cum ti-a fi norocul.
    • Scurtăturile. Toți vrem tinerețe eternă asociată cu saci de bani care se înmulțesc nu scad, sǎ mâncăm orice, oricât, oricând şi să o facem pe Kate Moss să pară grasă pe lângă noi. Iar cireașa de pe tort să fie sănătatea din fier beton combinat cu titanium. Nu există scurtături pentru muncǎ. Nu legale, cel puțin și/sau etice și fǎrǎ consecințe. Da, știu, sunt nașpa.

    Concluzie: ca orice româncă cu studii superioare care crede că părerea ei e ca electricitatea pentru epoca industrializării încep cu deci.

    Deci înainte să te alături unui trend care te învață să inspiri și să expiri doar oxigen nepoluat prin tehnici secrete împărtășite de un asgardian unui tip care i s-a părut a fi vrednic, caută soluții simple, la îndemână, de bun simț și bună minte.

    Neuronul si hormonul iluminați

  • Seria Mrs. Murphy mysteries

    Am căutat în vacanța de iarnă ceva ușor și drăguț de citit (wink wink) căci neuronul era încărcat și sinapsele cu conexiuni întârziate. Și cercetând eu Amazonul pe diagonală și orizontală am dat peste ceea ce părea a fi un roman cu crime și m-am gândit că ar mere. Ce a fost de fapt? Volumul 7 din 33 a unei serii de care am devenit obsedată mai ceva ca o fană înnebunită a unei celebrități. Așa că iată-mă câteva luni mai târziu delectându-mă, pe rând, cu câte un nou volum. Dada, le-am luat de la început și, momentan, sunt la volumul 10. Fiecare volum e cam 7 dolari și ceva mărunțiș, varianta electronică, în engleză, de pe Amazon.  Acestea fiind datele problemei, am început să-mi pun bani deoparte special pentru asta ca să fiu sigură că am pe măsură ce mai gat un volum…Da, e grav. De ce dă dependență? Pentru că…

    • Animale – ajutorul de nădejde al personajului principal care rezolvă crimele sunt 2 mâtze și un corgi. Ele au conversațiile lor prinse de autoare, sunt pline de umor și includ multe nedumeriri cu privire la comportamentul ciudat al oamenilor. Plus, Harry (personajul principal, este și se identifică ca femeie) trăiește la o fermă, ceea ce înseamnă mai multe animale, adică și mai fain.
    • Girl power – așa cum am zis mai sus, volumele sunt construite în jurul unui personaj feminin, puternic, independent, cu 2-3 neuroni, emoții, decizii etc.
    • Telenovela – poate un cuvânt greșit ales, dar la îndemână pentru viața într-un orășel de fermieri de la poalele munților cu relațiile și istoricul lor.
    • Natura – evadarea dintre betoane,supermarketuri pline, trafic infernal, animale umane și, în general, jungla urbană este un laitmotiv pe care eu îl apreciez foarte tare, în cărți ca și în viața reală.
    • Romance – sigur că nu se putea altfel fără un pic de telenovele de corazon, apreciate la fel de mult, căci femeie mă aflu.
    • Firul epic – nu e la fel de sofisticat ca al Agathei Christie, de exemplu, dar mie îmi place căutatul de indicii și cum le pun cap la cap ca să le dea cu un criminal la final
    • Personajele – sunt cele de bază care apar în fiecare volum, miezul cum ar veni, și cei episodici din care sigur că unii merg pe pășuni mai verzi pentru că altfel n-ar mai avea crime de rezolvat. Cele permanente sunt frumos creionate, spumoase, fiecare cu rolul lui bine definit în viața orășelului. Și bineînțeles, toți au animale pe care le îngrijesc și le iubesc cum se cuvine.

    Volumele astea nu sunt din alea cu care te dai mare pe FB că ești `telectual, cum ar fi Kant sau vreun  mare guru contemporan care ne învață lucruri pe care ar trebui să le știm doar din ședințele tehnice cu sufletul, mintea și corpul din dotare. Sigur că nu! Dar sunt o pauză a minții și o distracție pentru suflet, mai ales dacă ești iubitor de animale. Așa cum am mai menționat, eu citesc varianta electronică, pe kindle, nu știu dacă sunt și fizic în română. Vă las un link către primul volum în scenariul în care am cititori :

  • Nedumeriri feshioniste

    Cămăși slim fit la burtoși/ colanți, fuste scurte la dudui durdulii (ce ziceți de aliterația asta?) etc.

    Ce resorturi psihologice te pot face să te uiți în oglindă și să zici: mamă, ce sexi mă simt/o să bălească toată demografia între 10 și 99 de ani de toate orientările sexuale și identificarile de sex? Și o zic cu toată curiozitatea! E ceva ce mi-a scăpat și m-a nedumerit mereu. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu nimeni, fiecare cum se simte bine în pielea ei/lui. Întotdeauna am zis (cel puțin de când a răsărit soarele JLO pe scenă) că femeia trebuie să aibă forme, iar bărbatul să fie numa’ bun (adică nici rotund, nici pătrat de mușchi). Mai degrabă am o prejudecată față de femeile care promovează tot felul de diete dătătoare de disfuncții sau care apelează la tot felul de substanțe-minune care “înghit” grăsimea decât persoanele numite în popor “sănătoase și roșii în obraji”. Nedumerirea mea vine din faptul că ea/el pare să se îmbrace pentru persoana care vrea să fie și nu pentru cine este de fapt. Și asta rănește ochiul. Skinny jeanșii nu te fac skinny! Cămașa slim fit nu te face fit! Aș îndrăzni să zic : chiar, din contră! Da, știu, sunt nasoală. Ce să zic, maică?Nimeni nu i perfect.

  • De la donna immobile la donna atletica

    Da, cam așa se poate rezuma călătoria mea pe acest subiect. Am trecut de la chiulit masiv de la orele de sport din liceu pe care le uram maxim până la urmărit cu pasiune tot felul de oameni care vorbesc despre nutriție și antrenamente, încercat numeroase regimuri și feluri de mișcare. Am început timid prin anul II de facultate când mi-am dat seama că mâncatul de cartofi prăjiți și răntăliți la orice oră din zi și din noapte au dus la pufoșag. Apoi când eram la master m-am apucat de schi, așa cum se cuvine unei începătoare adevărate: în blugi, pe dealurile din Făget cu echipament căpătat și împrumutat. M-am îndrăgostit mai fulgerător decât untul de croisant. Am investit mult timp și bani în echipament și în sezoane la schi în țară, dar mai ales în Austria și evident nu regret absolut nimic. Acum după aproape 20 de…luni de când am început s-a domolit pasiunea: prea scump, prea aglomerat etc., dar au apărut în peisaj gradual artele marțiale, MTB-ul și haikăreala și  mai recent yoga și antrenamentele cu greutăți. Sigur, motivația a început cu slăbitul, apoi cu starea de sănătatea și a ajuns să fie o dependență. Dada, dependență. Bănuiam asta, însă recent am avut și confirmarea: după ce s-a stins iubita mea stăpână felină nu am avut chef să fac și să vorbesc cu nimeni astfel că nu m-am prezentat la nici o activitate în săptămâna respectivă. Rezultatul: pe weekend deja mă simțeam un balon anchilozat care scârțâia din toate cele, așa că m-am întors rapid la program. Ce vreau să zic cu tăte astea? Să mă laud, evident, că rup Strava în doi în fiecare săptămână. Nu, vreau să zic că așa cum se înțelenesc canapenita cronică și netflixuiala și mai cronică, iată că este și reversul mai sănătos al medaliei : că simți efectiv că acolo pici dacă nu-ți miști dosul. Sigur, așa cum am bloguit deja în postul Regina Lenii, dorința de a ședea mindless și ingeniozitatea în a găsi pretexte ca să facem asta nu vor dispărea niciodată, secretul e să le dai cu ignor. Cum arată o săptămână pentru mine în termeni de mișcare? 2X karate, 2Xantrenamente cu greutăți, 1xYoga și 1xAlergat. Se mai întâmplă să mai trag chiulul, dar de tot nu se poate, după cum am pălăvrăgit  mai sus. Poate într-un post viitor o să dezvălui tăte regimurile planetei pe care le-am testat și unde sunt azi.

  • Cele mai tari complimente

    Am adunat (mental) în acești puțini ani de când mă aflu pe acest plan existențial câteva complimente care mă fac să râd și la multe… luni de când le-am primit. Și m-am gândit să le pun pe hârtie pentru că eu sunt de modă veche și, ulterior, iată, s-a născut un post. Fără s-o mai lungim, că groasă este deja, iată topul:

    1. „Arăți bine pentru vârsta ta” (mi s-a spus de mai multe ori, dar prima dată când am auzit-o m-a distrat foarte tare. Mi-a zis-o o fată, colegă de sală)
    2. „Ești ca un bărbat!” (am râs cu lacrimi, mi-a zis-o un prieten bun. M-a distrat și cum mi-a explicat, inconfortabil, ce-a vrut să zică cu asta.)
    3. „Eram în trafic, cu mașina, și am văzut o bunăciune pe bitză, dar când m-am apropiat erai doar tu!” (a trecut ceva apă pe Someș de atunci, dar încă mă distrează.)
    4. „Ești bună de nevastă, păcat că ești obsedată de animale!” (asta într-o conversație care nu a avut nici o legătură cu „complimentul”)
    5. Ia uite cine are bărbiță acum! (medicul ortodont după intervenția chirurgicală, eu neavând nici un indiciu vreodată în viață, până atunci, că n-aș fi avut „bărbiță”)
    6. Da, tu poți poți să folosești ulei de măsline că nu ești grasă. (mediul nutriționist la care mersesem pentru probleme de sănătate, nu ca să slăbesc)

    Cam astea ar fi, nu le-am luat personal, nu m-am ofensat, chiar m-au distrat și rămân cu mine, iar acum și cu voi, puhoiul meu de cititori. (nu, n-am fumat nimic, doar îmi induc singură optimism)

    Hormonu și neuronu amuza(n)ți

  • Hormonu’ sau neuronu’?

    După modelul filmelor de genul „Batman vs. Superman” articolul de mare valoare de astăzi va gravita în jurul acestei dileme feminine. Căci doar femeile au hormoni,nu? NU! Dar treacă de la noi.  Așadar, la întrebarea cine cântă în ograda ta : neuronu sau hormonu răspunsul este DA! Clar, ferm, definitiv! Și acum sar bărbații: păi da, că voi n-aveți nici o logică, nici voi nu vă înțelegeți, d- apăi noi…  Țineți neuronul în pantaloni că te luminez mintenaș. Și vei fi uluit de cât de simplă e explicația, pur și simplu, avem zile și zile, zile în care suntem bff cu neuronu, apoi în altele suntem la toartă cu hormonu. Nu cred că există femeie pe această magnifică planetă care să nu fi pățit să se uite în oglindă și să zică: tu, dragă, da’ cine-i zâna asta care mă privește ? iar ziua următoare să se uite în aceeași oglindă și să exclame: Piei, muma pădurii, du-te înapoi în caverna din care te-ai ivit! Motivul: veața!cu toate ale ei, mai mici sau mai mari, dar întotdeauna de la 20 cm în sus. Simplu, nu? Tot ce poți face tu este s-o înțelegi, s-o sprijini și să-i pui cafeaua în mână dimineața când iese muma pădurii din dormitor. Îți garantez io, în scris, aici, că o să-ți zâmbească și o să-ți mulțumească. Excepție dacă e alergică la cafea. Fii convins că și ea face la fel pentru tine doar că tu  nu vezi de aia 20 de cm.

                    Încă o zi, încă un serviciu în folosul comunității. Vorba cântecului: I feel good…

    Cu satisfacție,

    Hormonu de serviciu

  • Note to self

    Monstrul obsedat de control anexat personalității mele încântătoare (pe care de vreo 8 ani incoace il tin in lesa pe cat posibil) a suferit o lovitura care i-a cam tăiat  gazul.  Nu este nimic mai rǎu pentru un control freak decât incertitudinea. Și totuși, vorba americanului : “Look at you, still alive and s@&t!”. Da, viața nu se gatǎ cu necunoscutul, sigur că-ți dă fiori și nu din ǎia buni. Sigur că tânjești dupǎ zona de confort, dar când ea este atât de departe de n-o vezi nici cu binoclul începi să vezi altele. Ca de exemplu: resursele tale și oamenii care-ți sunt aproape și asta nu e lucru puțin, e de-a dreptul și de-a stângul uriaș. Umblă vorba din înțelepciunea colectivă cǎ sigur va ieși un lucru bun. Însă și el e plecat în vacanță pe Pluto împreună cu zona mea de confort… Pânǎ se întorc, mǎ descurc cum pot.