Neuronu' Hormonal

Articole

  • De la donna immobile la donna atletica

    Da, cam așa se poate rezuma călătoria mea pe acest subiect. Am trecut de la chiulit masiv de la orele de sport din liceu pe care le uram maxim până la urmărit cu pasiune tot felul de oameni care vorbesc despre nutriție și antrenamente, încercat numeroase regimuri și feluri de mișcare. Am început timid prin anul II de facultate când mi-am dat seama că mâncatul de cartofi prăjiți și răntăliți la orice oră din zi și din noapte au dus la pufoșag. Apoi când eram la master m-am apucat de schi, așa cum se cuvine unei începătoare adevărate: în blugi, pe dealurile din Făget cu echipament căpătat și împrumutat. M-am îndrăgostit mai fulgerător decât untul de croisant. Am investit mult timp și bani în echipament și în sezoane la schi în țară, dar mai ales în Austria și evident nu regret absolut nimic. Acum după aproape 20 de…luni de când am început s-a domolit pasiunea: prea scump, prea aglomerat etc., dar au apărut în peisaj gradual artele marțiale, MTB-ul și haikăreala și  mai recent yoga și antrenamentele cu greutăți. Sigur, motivația a început cu slăbitul, apoi cu starea de sănătatea și a ajuns să fie o dependență. Dada, dependență. Bănuiam asta, însă recent am avut și confirmarea: după ce s-a stins iubita mea stăpână felină nu am avut chef să fac și să vorbesc cu nimeni astfel că nu m-am prezentat la nici o activitate în săptămâna respectivă. Rezultatul: pe weekend deja mă simțeam un balon anchilozat care scârțâia din toate cele, așa că m-am întors rapid la program. Ce vreau să zic cu tăte astea? Să mă laud, evident, că rup Strava în doi în fiecare săptămână. Nu, vreau să zic că așa cum se înțelenesc canapenita cronică și netflixuiala și mai cronică, iată că este și reversul mai sănătos al medaliei : că simți efectiv că acolo pici dacă nu-ți miști dosul. Sigur, așa cum am bloguit deja în postul Regina Lenii, dorința de a ședea mindless și ingeniozitatea în a găsi pretexte ca să facem asta nu vor dispărea niciodată, secretul e să le dai cu ignor. Cum arată o săptămână pentru mine în termeni de mișcare? 2X karate, 2Xantrenamente cu greutăți, 1xYoga și 1xAlergat. Se mai întâmplă să mai trag chiulul, dar de tot nu se poate, după cum am pălăvrăgit  mai sus. Poate într-un post viitor o să dezvălui tăte regimurile planetei pe care le-am testat și unde sunt azi.

  • Cele mai tari complimente

    Am adunat (mental) în acești puțini ani de când mă aflu pe acest plan existențial câteva complimente care mă fac să râd și la multe… luni de când le-am primit. Și m-am gândit să le pun pe hârtie pentru că eu sunt de modă veche și, ulterior, iată, s-a născut un post. Fără s-o mai lungim, că groasă este deja, iată topul:

    1. „Arăți bine pentru vârsta ta” (mi s-a spus de mai multe ori, dar prima dată când am auzit-o m-a distrat foarte tare. Mi-a zis-o o fată, colegă de sală)
    2. „Ești ca un bărbat!” (am râs cu lacrimi, mi-a zis-o un prieten bun. M-a distrat și cum mi-a explicat, inconfortabil, ce-a vrut să zică cu asta.)
    3. „Eram în trafic, cu mașina, și am văzut o bunăciune pe bitză, dar când m-am apropiat erai doar tu!” (a trecut ceva apă pe Someș de atunci, dar încă mă distrează.)
    4. „Ești bună de nevastă, păcat că ești obsedată de animale!” (asta într-o conversație care nu a avut nici o legătură cu „complimentul”)
    5. Ia uite cine are bărbiță acum! (medicul ortodont după intervenția chirurgicală, eu neavând nici un indiciu vreodată în viață, până atunci, că n-aș fi avut „bărbiță”)
    6. Da, tu poți poți să folosești ulei de măsline că nu ești grasă. (mediul nutriționist la care mersesem pentru probleme de sănătate, nu ca să slăbesc)

    Cam astea ar fi, nu le-am luat personal, nu m-am ofensat, chiar m-au distrat și rămân cu mine, iar acum și cu voi, puhoiul meu de cititori. (nu, n-am fumat nimic, doar îmi induc singură optimism)

    Hormonu și neuronu amuza(n)ți

  • Hormonu’ sau neuronu’?

    După modelul filmelor de genul „Batman vs. Superman” articolul de mare valoare de astăzi va gravita în jurul acestei dileme feminine. Căci doar femeile au hormoni,nu? NU! Dar treacă de la noi.  Așadar, la întrebarea cine cântă în ograda ta : neuronu sau hormonu răspunsul este DA! Clar, ferm, definitiv! Și acum sar bărbații: păi da, că voi n-aveți nici o logică, nici voi nu vă înțelegeți, d- apăi noi…  Țineți neuronul în pantaloni că te luminez mintenaș. Și vei fi uluit de cât de simplă e explicația, pur și simplu, avem zile și zile, zile în care suntem bff cu neuronu, apoi în altele suntem la toartă cu hormonu. Nu cred că există femeie pe această magnifică planetă care să nu fi pățit să se uite în oglindă și să zică: tu, dragă, da’ cine-i zâna asta care mă privește ? iar ziua următoare să se uite în aceeași oglindă și să exclame: Piei, muma pădurii, du-te înapoi în caverna din care te-ai ivit! Motivul: veața!cu toate ale ei, mai mici sau mai mari, dar întotdeauna de la 20 cm în sus. Simplu, nu? Tot ce poți face tu este s-o înțelegi, s-o sprijini și să-i pui cafeaua în mână dimineața când iese muma pădurii din dormitor. Îți garantez io, în scris, aici, că o să-ți zâmbească și o să-ți mulțumească. Excepție dacă e alergică la cafea. Fii convins că și ea face la fel pentru tine doar că tu  nu vezi de aia 20 de cm.

                    Încă o zi, încă un serviciu în folosul comunității. Vorba cântecului: I feel good…

    Cu satisfacție,

    Hormonu de serviciu

  • Note to self

    Monstrul obsedat de control anexat personalității mele încântătoare (pe care de vreo 8 ani incoace il tin in lesa pe cat posibil) a suferit o lovitura care i-a cam tăiat  gazul.  Nu este nimic mai rǎu pentru un control freak decât incertitudinea. Și totuși, vorba americanului : “Look at you, still alive and s@&t!”. Da, viața nu se gatǎ cu necunoscutul, sigur că-ți dă fiori și nu din ǎia buni. Sigur că tânjești dupǎ zona de confort, dar când ea este atât de departe de n-o vezi nici cu binoclul începi să vezi altele. Ca de exemplu: resursele tale și oamenii care-ți sunt aproape și asta nu e lucru puțin, e de-a dreptul și de-a stângul uriaș. Umblă vorba din înțelepciunea colectivă cǎ sigur va ieși un lucru bun. Însă și el e plecat în vacanță pe Pluto împreună cu zona mea de confort… Pânǎ se întorc, mǎ descurc cum pot. 

  • Regina lenii…

    M-am autoîncoronat dintotdeauna regina lenii și lumea nu mă crede pentru că sunt activă și mereu fac ceva fie că merg la sală, pe munte, în cantonamente etc. Aș dori să mă explic pentru că eu coroana n-o dau la nimeni! Da, în principiu, am programată cam în fiecare zi câte o activitate fizică (antrenament cu greutăți, arte marțiale, yoga și mai nou, alergat pe care îl urăsc), iar weekendul este bonus: o drumeție este binevenită, când se potrivește.

    Aș prefera să stau acasă, în pat cu o IPA de preferință de la Bereta și o cutie imensă de Pringles? DA!

    Mai degrabă m-aș uita la un film care nu-mi solicită neuronul și aș înfuleca o pungă de popcorn aburindă proaspăt gătită de microunde? Tot DA!

    Să dorm până târziu și să-mi savurez cafeaua 2 ore în loc să mă trezesc devreme și în weekend ca să hălăduiesc pe coclauri? Ia ghici! Mult DA!

    Dar….

    Îmi place să arăt ca o femeie cu forme nu ca un sac de cartofi cu cap? DA!

    Prefer să urc 3 etaje și să nu crăp de la efort? Tot DA!

    Îmi doresc ca la vârsta de aur care va urma peste 100 de ani să nu mă plimb cu cadrul când merg să-mi iau pită? Mare DA!

    Mă gâdilă la orgoliu când îmi zice Garminul că „Your fitness age is 20 for your age and gender”? (mă identific ca ce sunt: femeie hormonală!) Nuuu….

    Sper ca munca, efortul, sudoarea, nervii și multele cafele băute în 5 secunde să se traducă într-o sănătate de durată? Mult DA!

    No, se pare că sunt într-o încurcătură cu atâția DA antagonici. Păi și ce fac atunci? Îmi ridic dosul din pat/scaun/canapea etc., mă echipez și plec. Dar aia nu înseamnă că lenea nu e, căci e. Mă folosesc și de Garmin să mă bag în tot soiul de challenge-uri și atunci asta mă mai motivează pentru că sunt genul care urăște să vadă că nu și-a bifat sarcina sau obiectivul sau Doamne ferește!, nu vede progres! Și tot așa, tot felul de tertipuri ca să mi țin activitățile. Îmi pare rău că n-am ceva soluție magică, dar asta din cauză că nu există. Nimic nu înlocuiește sudoarea onestă.

    Concluzia:

    Ai, n-ai chef, meri la sală!

    Cu lene,

    Neuronu hormonal

  • Înțelepciune la superlativ…

    Mă simt generoasă astăzi, prin urmare, simt nevoia să fac un serviciu în folosul comunității. Mai exact, bărbaților. Și mai exact: bărbaților (?) care miaună că femeile „e complicate”, greu de înțeles, imposibil de satisfăcut etc etc. Ați prins ideea. Dacă nu ați prins-o, închideți pagina, mereți și uitați-vă la Insula Iubirii.

    Cască ochii:

    Trateaz-o ca pe regina care este și vei fi prințul menit să fii, dezamăgește-o și te vei întoarce în iazul din care ai apărut. (get it?!)

    Citește de două ori ca să fii sigur că ai înțeles pentru că da, este atât de simplu.

    BONUS:

    Dacă vrei să te asiguri că nu te apreciază doar pentru bani, nu te mai lăuda că îți trebe două carduri ca să-ți depui banii la bancă, vorba cântecului.

    Acum că al doilea mare mister, după cel al piramidelor, a fost descifrat, du-te fii prinț!

    La mulți ani, reginelor!Să avem o primăvară frumoasă!

  • Cum îți dai seama de cât timp sunt împreună…

    La început/ După 3 ani

    Iubi, vrei să ne plimbăm romantic pe malul Someșului/ Mă scoți și pe mine din casă luna asta?

    Iubi, mă ajuți să fac curat? /Duci și tu gunoiul ăla odată?

    La mulți ani, iubire! /Ești tot mai aproape de pensie!

    Ești perfect, iubi!/ Iară sforăi!

    Ai și  montat raftul?Ce iubi fain am! /Te-am rugat acum 6 luni să te uiți de cauciucuri de iarnă!

    Îți place popcornul?Dar e ars, iubi!/ Cum?Ciorba are prea mult leuștean?N-o mânca!

    Ăsta e un tricou nou?Ești delicios! /Ai cam făcut burtică. O fi de la prea mult leuștean.

    Flori?Iar?!Mă răsfeți! /Tigaie? Ce vrei să zici cu asta?!

    Și ție îți plac comediile romantice??Ce taree!/ Da, iar comedie romantică…

    Bineînțeles că poți să ieși cu prietenii la bere. /Iar la bere? Pe mine nu mă scoți niciodată la o prăjitură!

  • Eleganța

    Eleganța definită după standardele și principiile mele:

    • Geanta aia Dior e faină, dar o strică punga de Profi
    • Ai buze senzuale, dar te strică poziția aia de bărbat care se pregătește să se scarpine la… urechi
    • De enervat ne enervăm toți, dar într un fel sună : “du-te în dula mea!” Și alfel : “cred că avem păreri diferite pe subiectul ăsta și doar a ta e greșită.”
    • E fain să miroși a parfum, dar e mai fain să mirosi discret a parfum. Indiferent cât de mult a costat și cât de mult îți place, îți dau eu în scris că există un nas în lume agresat de jumătatea aia de sticluță ce ai varsat-o pe tine
    • E fain să te machiezi și să te aranjezi, e mai fain și mai original să te recunoști în oglindă
    • E fain să ai bijuterii drăguțe, e mai fain să strălucești prin felul tău de fi și nu de la bling (versiunea mea de Less is more)
    • E fain să ai merțan, e mai fain să n-ai datorii și credite
    • E fain să ai păreri și opinii, dar e mai fain să fii exemplu decât să le urli
    • E fain să ai papuci eleganți și scumpi, e mai fain să meri ca și când ai sti ce faci
    • E fain să ai un tatuaj discret si cu semnificație, mai fain decât să arăți ca și cum ți-ai descoperit un nou hobby la Gherla
    • E fain să ai respirația frumos mirositoare, mai fain decăt să faci baloane

    Lista e deschisă, pe măsură ce mă maturizez mai adaug câte ceva, pe unele le-am adoptat, pe altele le-am avut dintotdeauna, altele sunt în implementare.

  • Românul în lume

    British Airways: Londra Heathrow->OTP București

    Aterizăm, stewardesa ne susură tradiționalul “Welcome to Budapest!” Un “domn” deja în picioare iși ia telefonul și își suna “doamna”:

    „       –     Hai, vin acasă.

    • Când?
    • Acum, am aterizat la București.
    • Păi și cum vii?
    • Iau taxi, cum să vin? N-am cum să vin altfel.
    • Sună-l pe ăla, mânanca-l-ar dracii!
    • Lasă, vorbește mai încet că te aude oamenii din avion. Hai, vin. Hai, pa!”

    Acest exemplu de eleganță și politețe ar trebui predat în școli, să știe și copiii voștri ceva despre etichetă. Remarcați politețea față de doamna dumnealui, deschide conversația cu salutul universal acceptat ca fiind acela al unui om fin, “Hai”, urmat de fericita veste că domnul se întoarce în căminul lor, evident, încărcat de carti. Pentru un plus de fericire adus miresei lui, o anunță când a aterizat deja la capitală. Să dea dracii dacă nu-i fericire maximă! De emoție, distinsa, educata și eleganta lui doamnă răspunde ,cu gingașă grijă pentru soțul domniei sale și entuziasm, ridicând problema transportului prețiosului ei soț până la destinație și chiar îi dă salvator soluția când partenerul ei în bune si rele îi comunică că a ales taxiul ca mijloc de transport. Lucru care are sens, n-o să stea lângă orice coate goale și n-o să-și murdărească papucii Hilfiger într-un mijloc de transport în comun. Ca orice soție demna de distinsul ei consort, îl salvează cu o genială rezolvare întarită de un sănătos “mânca-l-ar dracii” ca să sublinieze relația cordială dintre ei și cel ce urmează a deveni șoferul domniei sale, soțul.

    Vă invit să luați aminte și notițe pe care să le puneți în practică! Doar așa ducem mai departe renumele românului adevărat! Așa să ne ajute Entitatea Supremă care, fie vorba între noi, cred că e felină că prea le aranjează. Sigur că și la dus a fost senzațional, dar nu se apropie de acest episod remarcabil.

  • Dacă tăceai, gentleman rămâneai…

    Am declarat în repetate rânduri că sunt lucruri pe care le fac sau zic oamenii care mie îmi dau un smog total la neuron. Sigur, toți avem zile bune, zile proaste, oameni cu care comunicăm mai ușor, mai greu etc. Dar dincolo de asta, sunt gesturi și cuvinte pe care eu le pun adesea în coșul (de gunoi) numit „răutăți gratuite”. Unul din comportamentele repetate care mie personal îmi displace total și mă face să pun persoana în cauza în categoria ‘telectualilor a căror mamă este menționată adesea în gând sau dacă e o zi cu fitil scurt de-a dreptul în față. Ca să vă edific despre ce vorbesc o să fac un mic scenariu pe două categorii ca să mi dea mie cu fericire.

    Scenariul 1:

     2 personaje:

    Mimi, o domnișoară drăguță și simpatică, dar un pic atehnică.

    Gigel, gentlemanul care se știe și cunoaște, dar n-a învățat că a împărtăși și a ajuta e dă bine.

    Locul: la benzinărie. Mimi vrea să facă plinul și Gigel la fel, la stația de lângă.

    Mimi: nu vă supărați, mă puteți ajuta, vă rog, nu reușesc să scot capacul de la rezervor, nu știu ce are?

    Gigel : apăi, doamnă dragă, la ce ți-ai luat mașină dacă nu știi s-o folosești? În primul rând, la ce „capac” vă referiți? La strombelizatorul de rezervor sau la mastuchitorul de sub? Și în al doilea rând, ce vreți să faceți? Să curățați, să faceți plinul, să-i faceți selfie?Să…

    În acest punct, Mimi i-a arătat ce frumoasă e rochia ei de la spate și a mers să caute ajutor în altă parte cu gândul la mama lui.  Pentru că astăzi Mimi este doamnă, dacă nu era doamnă i-ar fi zis, probabil, ceva de genul: Mulțumesc, bine că ești tu deștept, dar măcar eu n-am păr în urechi!

    Scenariul 2:

    același loc, aceeași Mimi

    Mimi: nu vă supărați, mă puteți ajuta, vă rog, nu reușesc să scot capacul de la rezervor, nu știu ce are?

    Gigel : sigur, d-ră, lăsați la mine, arătați-mi unde-i capacul ăsta buclucaș că-l rezolv eu. Nu vă murdăriți frumusețe de mână sau, Doamne ferește, rochia asta splendidă!

    Mimi: vai, dle, mulțumesc frumos, sunteți tare drăguț! Îmi permiteți să vă fac cinste cu un croisant în semn de recunoștință?

    Concluzia: în loc s-o faci pe mama ta să sughită zilnic sau să te știe lumea de ‘telectual de gradul -2  nu mai bine ești eroul cuiva cu minim de efort? Pentru tine este un mizilic, pentru o Mimi e un mare ajutor și tu un mare domn. Deci ce preferi ?!