Neuronu' Hormonal

Articole

  • Casting de Făt Frumos

    Perioada personală pe care o traversez m-a adus în punctul de a mă întreba la modul cel mai serios cum ne alegem partenerul. Am tot vorbit despre cum evaluezi o relație, cum îți dai seama dacă îți face anii vieții mai frumoși sau doar să pară mai lungi… Dar, de fapt, ar trebui s-o luăm de la începutul începutului: cum îl selectezi pe Făt Frumos astfel încât să-ți mărești șansele de a nu avea nevoie de cucută pe post de zahăr în cafea la un moment dat. Hm? Ca orice fată crescută în mitul lui Făt Frumos, am vrut la început un tip înalt, blond cu ochii albaștri și situat bine financiar ca să nu trebuiască să fac eu trotuarul pentru o bucată de pită. (a se citi să avem o viață confortabilă cu două venituri, nu neapărat pă bogăție și garderobă Gucci). Fiind o tipă care se străduiește să-și țină neuronul neruginit mi-am dat seama aproximativ repede (amu, vorba aia toți am fost tineri și…neștiutori) că pentru o relație solidă și de durată contează mai puțin culoarea părului și mai mult alte chestii. Condițiile pe care mi le doream să le îndeplinească s-au înmulțit și s-au schimbat de-a lungul timpului ca și mine, de altfel. Am adăugat, pe rând, să fie bun, iubitor de natură, moral, să mă sprijine etc. După cum observați, fizicul a căzut muuuult la coada listei. Sigur că la rândul meu ofeream tot ce ceream, nu mă așteptam doar să primesc. Și, totuși, făcând la ceas de adolescență un ITP al relațiilor pe care le-am avut mi-am dat seama că deși bifau ce-mi doream, inevitabil lanțul se rupea dintr-un motiv sau altul. Ce vreau să zic cu asta? Că deși, nu-mi foloseam doar hormonul ca să-mi aleg partenerul ci mă străduiam să iau o decizie conștientă, rațională și gândită pentru termen lung am eșuat cu brio. Și atunci cu ce rămân? In acest caz, eu cu cine votez?! Păi, dacă așa nu a mers, mi-a rămas doar varianta să aleg cu hormonul. Logic, nu? (ai prins jocul de cuvinte?)

    Tot ce pot să declar în fața marelui meu public (toți doi!) în acest punct este că mai cuget și că va urma…

  • Puterea cuvintelor…

    Cred că era emoticoanelor, emoji-urilor, sms-urilor, mess-ului, uazap-ului și toate celelalte asemenea ne-au îndepărtat de comunicare, de limbă, cuvinte și semnificații etc. Consider că ele (cuvintele pompoase enumerate anterior) au o putere supremă și că sunt vitale pentru noi, oamenii, pe atâtea niveluri, încât mi-ar lua o viață să le dezvălui și, probabil, că tot nu le voi epuiza. Totuși, nu vă pot lăsa așa în coadă de pește, fără să elaborez în stilul meu, propriu și personal, pe care numeroșii mei fani îl adoră. Toți doi. Și o voi face, ca de obicei, prin exemple. Iată, deci, câteva cazuri clasice care subliniază valoarea cuvintelor și a comunicării, în general.

    Declarația de dragoste/afecțiune/grijă

    Ți-am completat lichidul de parbriz și ți-am alimentat mașina. Știu că nu-ți place să te ocupi de astea.

    Valoarea și educația unui om

    Băgamiaș monezile în aparatul de plătit parcarea. (a se citi invective analfabetizate)

    Nori de furtună

    N-am nimic.

    Sprijin la ceasuri grele

    I-am pus piedică „urangutanului tău electrocutat”. (=fostul)

    Picătura de ocean (=fapte de bunătate pentru oameni cvasi sau de-a dreptul necunoscuți)

    Toți avem momente platinate, dragă, nu-ți face griji, știu pe cineva care te poate rezolva.

    Nanism sufletesc

    Cum poți să strănuți atât de tare?! E total neelegant!

    Înțelepciune strămoșească

    Nu există mult să nu se gate și puțin să nu-ți ajungă.

    Clișee adevărate

    Războinicii nu se fac pe timp de pace.

    (Nu, nu are legătură cu războiul. Mai răscolește neuronul, înainte să crezi că-i un citat războiofil.)

    Așa cum am menționat deja, aș putea continua la „infinitv”, dar mă mulțumesc cu esențialul. Gândiți-vă la rândurile astea, la câtă putere au cuvintele voastre, sau lipsa lor, data viitoare când aveți o criză de nanism sufletesc, de exemplu. Și vă mai las cu ceva la care să meditați: fiecare vorbă în vânt are nevoie de altele 5 de valoare să compenseze. Zic oamenii de știință, nu io.

    H&N pasionați de palavre

  • Gold diggers/Femei pă interes

    Ni se impută des, nouă, femeilor, faptul că suntem „niște interesate” și că alegem partenerul după mărime. Mărimea teancului de bani. Eu nici nu neg, nici nu confirm, pentru că deși „suntem toate la fel” suntem diferite. Da, știu, e un paradox. Csf ncsf? În schimb o să dau perspectiva și cu scenariile că mă ung pe sufletul meu avid de carduri dolofane. Iată-le:

    Ți-ai luat beamveu, porți maiou Gucci și lanț gros de aur la gât, da’ te plângi că te stoarce piți…ăăă partenera de banii de rate la aifon 500? Genele și unghiile false „e scumpe”, Gigele. Ia-ți Logan și ai rezolvat tot, și ratele și genele. Loganul este mai ieftin și atunci ai bani să-ți iei o carte, în plus acționează ca aghiazma: te apără de vampirii financiari.

    Toate pozele tale de pe Fb/Insta e „dupe” insule exotice cu tine mâncând fudulii de ornitorinc, dar te plângi că gagica comandă caviar? Fă-ți vacanța la Băile Herculane și mâncă din brișcă.

    Mai ai un „tzenti” până la pensie și vrei Barbie: fotomodel care nu zice multe pentru că Botox? Ia-ți beamveu.

    Amu că v-am rezolvat la toți problemele, ies cu fetele în oraș să mă plâng că „bărbații e porci”.

    H&N deghizați în Caragiale

  • Educația pă social media

    Cred cu tărie (în ordinea preferințelor: cognacul, pălinca, vișinata sau orice alt fruct) în educație. În educație, nu în diplome, nu faceți confuzie, vă rog. Și mai cred că astăzi avem multiple forme de educație sub buricele degetelor noastre. Deci, în zilele noastre este mai ușor ca niciodată să te informezi, să aprofundezi sau să adaugi ceva nou în CV-ul tău personal și/profesional. Cu toate acestea, dacă arunci un ochi la modelele noastre cele mai adorate observi de pe SSI că ele nu sunt din sfera educației. Cum să ne gletuim ca să arătam „perfect”, cum să ne îmbrăcăm ca să părem bogate și stilate, ce să mâncăm și să bem ca să arătăm ca niște fotomodele. Dar ceva pentru minte, ca să facem diferența dintre formă și fond? Nici un machiaj din lume și nici o țoală nu va acoperi faptul că nu știm să scriem corect sau cum să ne comportăm. Țățismul, pițiponceala, circofilia vor ieși la iveală de sub orice fond de ten și de sub orice trening Gucci.

    La final, aș dori să citez FB, eterna noastră sursă de cultură, care ne dă un exemplu despre cum să părem rafinate în limbaj:

    ”Apologies, my good `beach`, but what seems to be the f$#*?”

    Amintiți-vă de asta data viitoare când veți dori să o întrebați pe sora voastră de la altă mamă: ”Fă, de ce areți ca moartea?”

    H&N dă pension

  • Să ne conținem…

    Acest post este dedicat doamnelor și domnilor fierți pe dezvoltare personală și psihologia pentru toți. Aici intru și eu, că și eu le dau cu astea.

    Aud de ceva vreme deja fraze și propoziții de genul „să conținem sentimentele….”, să conținem în sus, să conținem în jos. Haideți să ne uităm un pic mai atent la construcția asta că ceva nu sună bine.

    Noi, individual, conținem sentimente prin prisma faptului că suntem contaminați de ceea ce se numește firea umană. Așa e scenariul: ești om, respiri, conții sentimente în sinele și în corpul tău. Și eu, la fel, că și eu sufăr de același neajuns, sunt om. Deci toți cei 170 de cm ai mei sunt plini de tot felul de sentimente. Cum? Nu asta înseamnă ? Păi hai să vedem ce zice un dexonline, deși nu este el baza.

    • 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu…; a avea în interior…sinonime: cuprinde
    • 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din…, a avea în sine.

    Deci, se pare că asta înseamnă. Zicem noi în limba română așa ceva? Nu zicem. Atunci care-i șpilul? Păi șpilul e simplu: suntem culți și știm limbi străine și atunci cînd ne documentăm preferăm cărțile străineze că, să fim sinceri, de acolo vin tăte: știința, studiile etc. Și o dăm în furculitioane. Să vedem ce zice Oxford Dictionary ca să ne lămurim:

    1. have or hold (someone or something) within.”the cigarettes were thought to contain cannabis”Similar:hold carry accommodate seat
    2. control or restrain (oneself or a feeling).”he must contain his hatred”

    Se făcu lumină? Să detaliem. Deci când zicem : „She must contain her daughter’s feelings” nu înseamnă că ea, mama, dorește să le transfere la ea că sunt prea grele precum rucsacul de școală. Nu, zice că vrea, ca orice mamă, să-și ajute copilul să gestioneze niște sentimente. De supărare, de exemplu. Colegul ei de grădi, Georgel, i-a smuls păpușa din mână și i-a aruncat-o de toți pereții. Fetiței nu i-a picat prea bine și cum are o vârstă fragedă și nu știe ea ce și cum, are nevoie de ajutorul mamei să treacă prin această criză: s-o înțeleagă, s-o digere și după ce o traversează cu bine, mere la Georgel îi dă două palme și-i zice să meargă s-o aducă înapoi intactă. Se vede că nu-s părinte, așa-i?

    În concluzie, da, a conține și to contain seamănă, dar cuvintele „are” ele așa un talent de a avea mai multe valențe sau semnificații, cum se cheamă astăzi „e versatile” și cum zice legea traducerii din și în orice limbă baza e CONTEXTUL. Ne fură furculitionizarea, e drept, că-i ușor, dar nu-i același lucru, iar limba noastră are echivalente destule ca să putem traduce informația dintr-o altă limbă chiar dacă nu sună la fel sau chiar dacă folosim mai multe sau mai puține cuvinte. Așadar, conținem, dar mai ales GESTIONĂM emoțiile.

    Să ne fie conținerea și gestionarea ușoare.

    H&N intelectuali

  • Opinioidă cronică

    Poporul român are multe calități. Fără îndoială, fără tăgadă. Punct. Dar nici cu „calitățile mai puțin bune” nu mi-e rușine. Una dintre bolile care s-a cronicizat în ultimii ani, cu aportul gazului pe foc de genul rețele de socializare, pandemia, alegerile etc., este părerea-axiomă sau opinia-adevăr absolut a oricărui dac/latin zdravăn (sau orice altă gintă) bine înfipt în realitățile societății românești. Treaba-i simplă: adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu (pentru credincioși) sau NIMENI (pentru ăilanți). Asta e părerea mea axiomă. Păi da, că și eu tot româncă sunt. Pornind de la această premisă voi lua, aleatoriu, cazuri fictive, dar valide, să le analizăm.

    – D-nul Gigi, ce profesie ai mata? Mecanic auto? Perfect! o să vă cer părerea când se îmbolnăvește Dăciuța mea. Despre vaccinare o să întreb medicul.

    – D-na Maricica, în ce domeniu activați dvs. ?Predați electromecanică la facultate? Ce frumos! Atunci vorbiți-mi despre asta că nu știu absolut nimic. Tunelurile din Bucegi sunt altă specializare. Psihiatrie, aș zice eu, dar nu mă pronunț că nu-s psihiatru.

    – Ce zici, iubi? Du-te explică-le păianjenilor de pe perete cu cine ar fi mai bine să voteze. Sau robinetului ăla care curge de 6 luni.

    H&N înțelepți.

  • Romeo și Julieta – scena balconului (varianta carpato-danubiano-pontică)

    Ion pleacă dis de dimineață la lucru. Nu iese bine din palatul rezidențial cu 30 de camere; pentru două dintre ele va trebuie să trudească 30 de ani ca să fie pe numele lui; că se și aude strigat de Mărie, consoarta, de la etajul 7. Mărie, femeie educată și stilată, îi susură suav:

    – Tulai, Ioane, ți-ai uitat pachetul cu prânzul: duck a l’orange și lavacake.

    – Zi-i cum vrei, Mărie, că tăt gust de slană, brânză și ceapă are!

    Șecspirescu pă tradițional

  • Simetrie și asimetrie – poem în proză (tot din seria Făt Frumos și Prințesa)

    De la Prințesă către Făt Frumos ca refulare și încheiere:

    Ție îți plac simetriile, iar mie asimetriile și m-am gândit că ar fi poetic să închidem capitolul cu ambele amândouă împreună deodată ca să fim fericiți și mulțumiți. Capitolul nostru a început cu o listă a calităților mele pe care le-ai văzut prin lentila omului îndrăgostit și terminăm cu lista defectelor pe care le-ai văzut tot tu ca fiind incompatibile cu statutul de Prințesă. Dacă asta nu e lirism pur nu știu ce poate fi. Cel puțin așa cred eu și părerea ta nu mai contează oricum. Să purcedem, deci.

    Prințesa are opinii, preferințe și sistem de valori care uneori diferă de-ale tale. Ghinion!

    Prințesa uzează și extenuează mașinile de spălat haine și vase. Cât de inuman!

    Prințesa nu parchează între stâlpii din fața porții desemnați mașinii ei. Câtă indolență și indisciplină!

    Prințesa adoră să fie implicată în deciziile privind activitățile comune, proiectele de pe lângă casă etc. Câtă aroganță, doară toate sunt ale lui Făt Frumos!

    Prințesa iubește florile și copacii și vrea cât mai mulți. Vrea să facă junglă din curte!

    Prințesa arde prea multe lumânări și prea multe uleiuri esențiale. E vrăjitoare!

    Prințesa e friguroasă și extenuează toate sursele de căldură. Strică tot!

    Prințesa vrea să mânce în fiecare zi. De 3 ori pe zi!!

    Deci, e groasă rău. Să vă ferească bunul Dumnezeu de astfel de Prințese.

    Și-am încălecat pe un hormon

    și am refulat nemonoton!

  • Făt Frumos și spatulele pe culori…

    A fost odată ca niciodată un Făt Frumos din Împărația de Vest care și-a găsit Prințesa într-o altă Împărăție mai mult sau mai puțin îndepărtată. Și pentru că lucrurile mergeau bine au decis să-și facă cămin împreună în Împărăția de Vest. Cel puțin așa înțelesese Prințesa. În realitate, Prințesa trebuia să facă un doctorat la fiecare câteva luni ca să înțeleagă sistemul pe culori ale spatulelor lui Făt-Frumos, căci se schimbau des și era VITAL să nu fie folosită culoarea greșită în nici o altă împrejurare. Nici bomba atomică nu era mai periculoasă ca folosirea defectuoasă a acestor instrumente esențiale din bucătărie. Prințesa și-a dorit un parteneriat armonios așa că a încercat sârguincioasă să învețe și să respecte codul impus, cum regulile se schimbau după toanele și tonurile lui Făt Frumos, curând viața de cuplu a devenit un coșmar. Și când paharul s-a umplu, Prințesa i-a spus lui Făt Frumos să-și bage spatulele în…dulapul de la capătul satului că ea avea lucruri mai bune de făcut cu viața ei: cum ar fi să-și caute alt Făt Frumos…

    Lecția: compromisurile nu sunt atot aducătoare de armonie și viață înfloritoare în cuplu, iar limitele trebuie setate și implementate clar de la momentul zero. Restul sunt povești cu miros fals de dezvoltare personală care în viața reală au zero aplicabilitate.

    Hormonul inflamat.

  • Din bucuriile de a fi femeie…

    Îmi place să mă îmbrac cu ceva drăguț, confortabil și care să mă avantajeze ca orice altă femeie care n-a făcut carieră ca fotomodel sau actriță. Adică fără să dau saci pe bani pe țoale cu nume jmekere, altfel spus. Asta înseamnă că nu trăiesc ca să-mi cumpăr o pălărie din puf de ornitorinc pe care să scrie „Dihor” cu jvarovschi. Deci nu-mi place nici să cheltuiesc averi nici să irosesc timp pe care le pot folosi cu alte scopuri mai dragi suflețelului meu. Și totuși, m-am văzut obligată să vânez câte un articol de îmbrăcăminte mai ceva ca o femeie trecută de 30 de ani care caută soț ca să închidă gura lumii. Când spun „vânătoare” vreau să zic: muncă de cercetare citind articole și privind videouri pe YT, răscolind siteurile de profil, cumpărând ieftin, mediu și scump sperând să dau peste peștișorul de aur. După zeci de… luni bune ca experiență pot să afirm cu 100% încredere că un sutien cu adevărat bun este chiar mai greu de găsit decât un bărbat bun! Da,da! Știu că vreți să mă contraziceți, dar întâi citiți și apoi discutăm.

    În primul rând, la sutien nu prea ai spațiu de alegere, ai o mărime și numa și doar aia ți-e bună, punct! Nu poți să zici: n-o fi el foarte înalt, dar mă trezește în fiecare dimineață cu cafeaua proaspăt făcută. Încă o dată: mărimea ta e UNA chiar dacă unii o numesc 32B sau 40C, dar pe la al 7-lea sutien probat descoperi că la magazinul în cauză și-e bun și 45D și 40C!! La bărbat nu cred că te interesează să aibă 35 de ani, 7 zile și 9 ore, să fie Berbec din prima decadă și cu gropițe (unde vrei tu). În plus, cred că știm cu toa(n)tele că principiul „unu și bun” nu mere la sutien. Îți iei sutienul în funcție de ce porți în ziua respectivă: tricou, bluză de mătase, decolteu, culoare, material, suport etc. Mă îndoiesc că doriți un tip cu care să mereți în vacanță și unul pe care să-l duceți la mami și la tati. Eu vorbesc, evident, de relații, nu de „fun in the Sun”. Pentru aia îți iei un sutien super sexy și super incomod cu care trebuie să ai grijă cum te miști ca să nu dai „prea mult din casă”.

    Acum înțelegeți de ce mi-am permis să fac astfel de afirmații? Sper că la voi e mai roz situația la sutiene și la bărbați că la mine… Vestea bună este că aștept o comandă, deci țineți-mi pumnii. De sutiene, zic.

    Neuronu amuzat și hormonu iritat (da, se poate, cum să nu!)