Din bucuriile de a fi femeie…

Îmi place să mă îmbrac cu ceva drăguț, confortabil și care să mă avantajeze ca orice altă femeie care n-a făcut carieră ca fotomodel sau actriță. Adică fără să dau saci pe bani pe țoale cu nume jmekere, altfel spus. Asta înseamnă că nu trăiesc ca să-mi cumpăr o pălărie din puf de ornitorinc pe care să scrie „Dihor” cu jvarovschi. Deci nu-mi place nici să cheltuiesc averi nici să irosesc timp pe care le pot folosi cu alte scopuri mai dragi suflețelului meu. Și totuși, m-am văzut obligată să vânez câte un articol de îmbrăcăminte mai ceva ca o femeie trecută de 30 de ani care caută soț ca să închidă gura lumii. Când spun „vânătoare” vreau să zic: muncă de cercetare citind articole și privind videouri pe YT, răscolind siteurile de profil, cumpărând ieftin, mediu și scump sperând să dau peste peștișorul de aur. După zeci de… luni bune ca experiență pot să afirm cu 100% încredere că un sutien cu adevărat bun este chiar mai greu de găsit decât un bărbat bun! Da,da! Știu că vreți să mă contraziceți, dar întâi citiți și apoi discutăm.

În primul rând, la sutien nu prea ai spațiu de alegere, ai o mărime și numa și doar aia ți-e bună, punct! Nu poți să zici: n-o fi el foarte înalt, dar mă trezește în fiecare dimineață cu cafeaua proaspăt făcută. Încă o dată: mărimea ta e UNA chiar dacă unii o numesc 32B sau 40C, dar pe la al 7-lea sutien probat descoperi că la magazinul în cauză și-e bun și 45D și 40C!! La bărbat nu cred că te interesează să aibă 35 de ani, 7 zile și 9 ore, să fie Berbec din prima decadă și cu gropițe (unde vrei tu). În plus, cred că știm cu toa(n)tele că principiul „unu și bun” nu mere la sutien. Îți iei sutienul în funcție de ce porți în ziua respectivă: tricou, bluză de mătase, decolteu, culoare, material, suport etc. Mă îndoiesc că doriți un tip cu care să mereți în vacanță și unul pe care să-l duceți la mami și la tati. Eu vorbesc, evident, de relații, nu de „fun in the Sun”. Pentru aia îți iei un sutien super sexy și super incomod cu care trebuie să ai grijă cum te miști ca să nu dai „prea mult din casă”.

Acum înțelegeți de ce mi-am permis să fac astfel de afirmații? Sper că la voi e mai roz situația la sutiene și la bărbați că la mine… Vestea bună este că aștept o comandă, deci țineți-mi pumnii. De sutiene, zic.

Neuronu amuzat și hormonu iritat (da, se poate, cum să nu!)

Comments

Leave a comment