Azi simt că mi-au murit lăudătorii și atunci m-an gândit să mă laud singură. Vorba perfecționistului cu un complex de superioritate cronic: dacă vrei ceva făcut bine, îl faci tu. Să începem:
- încăpățânată și dificilă sau consecventă și independentă, depinde pe cine întrebi
- obsedată de copaci și animale sau iubitoare de natură și convinsă că putem trăi frumos și mai etic cu mediul și cu celelalte viețuitoare
- obsedată de sport și mâncare sănătoasă sau preocupată de menținerea sfintei treimi în echilibru: mintea, sufletul și corpul
- milităroasă sau organizată și disciplinată ca să nu cedez cântecului de sirenă al canapelii, berii și chipsurilor mele favorite
- rigidă și degrabă judecătoare prin filtrul sistemului meu de valori sau cernerea orzului de neghină pentru evitarea conflictelor ulterioare
- belicoasă sau vocală și implicată când e vorba de ce contează pentru mine
- antisocială sau iubitoare de liniște
- nearanjată sau naturală și promotoare a altor calități decât cupa D și unghiile-dragon
- ironică și sarcastică sau haz de necaz când viața e greu.
Lista poate continua, bineînțeles, dar morala este că orice defect se poate transforma în calitate și viceversa în funcție de cine te „evaluează”. Calibrarea și echilibrarea vin din sistemul meu de valori, din reperele mele morale și comunitatea mea (prieteni, apropiați, terapie, activități favorite…).
Hormonu’ cu supliment de încredere în sine.
Leave a comment