Neuronu' Hormonal

Articole

  • O zi din viața lui Ivan Denisovici

    Am citit recent această carte de Alexandr Soljenitin, un scriitor rus care a dezvăluit prin opera sa literară adevărul despre regimul sovietic și viața în „taberele” acestuia cu prețul aferent, bineînțeles. În mod normal mă feresc de lecturi care descriu ororile create de regimuri și oameni asupra altor oameni/ființe din varii motive pentru că îmi creează un profund disconfort emoțional și o aversiune față de specia umană care se pretează la fapte de nemenționat din motive absolut inumane și ilogice. De această dată însă, am fost îndemnată să o citesc, fiind asigurată că pot duce lectura fără urmări. Ceea ce s-a dovedit adevărat și mă bucur că am citit-o pentru că această carte mi-a arătat ceva absolut senzațional și anume faptul că omul poate să trăiască în condiții greu de imaginat (frig îngrozitor, foamete, muncă epuizantă etc) și să-și păstreze umanitatea și principiile străduidu-se în același timp să supraviețuiască. Dacă vă pică cartea asta în mână vă recomand cu tărie să o citiți, cu siguranță vă va îmbogăți sufletul, iar dacă ați citit-o deja aș fi curioasă să știu impresiile voastre.

  • Neuronu’ hormonal

    Bine ați venit!

    Etapele vieții:

    • Nașterea / Birth
    • Ce pana mea e asta? / What the duck is this?
    • Moartea / Death

    (preluată, în engleză în original)

    Aș zice că etapa a doua începe la o vârstă fragedă, când încă pipăim și bâjbâim. Dacă avem noroc de un bagaj solid de acasă cu câteva repere, practici mentale, emoționale și fizice sănătoase , dar și câteva citate de duh atunci navigăm mai lesne prin viață. Dacă nu, ghinion (sau poate noroc?), ți le faci tu. Ca și cum ai scrie un manual de utilizare după ce ai testat ceva pe pielea, mintea și emoțiile tale. Acest colț de www se dorește a fi scrierea acestui manual de utilizare pentru mine. Dacă ți se pare util, îmi cresc stima de sine și satisfacția. Dacă nu, sper că măcar te distrezi mai frumos și mai educativ decât dacă ai urmări o telenovelă, de exemplu. Ia cu sare, popcorn, umor și clemență. E cu citit printre virgule, metafore, sarcasme și autoironii. Nu e genul tău? Nu-i bai, dă drumul repede la TV până nu se răcește popcornul. 

  • Bilanțul lui 2024

    Virusul pe care l-am primit bonus în această vacanță m-a oprit din activitățile mele favorite : hoinăreala pe coclauri sau hiking cum ar fi mai elevat. Așa că, stând în pat cu lichide și paracetamol lângă mine, m-am gândit să-mi iau un pic de timp de la făcut nimic și să mă joc cu virgulă cuvintele. Alt hobby de-ale  mele, de altfel. E ușor de ghicit de ce bilanț, de obicei fac asta, dar nu în scris. Anul acesta am decis să o fac sub formă de listă pentru că sunt mare fană liste și să le pun în două categorii. Am senzația că trendul psihologiei pozitive este încă în vogă, ăla de zice să fii fericit și cu zâmbetul pe buze chiar dacă ți-a luat foc casa și soțul/soția a fugit cu BFF/sora ta cu toate economiile voastre. Prin urmare, mă voi strădui să rămân pe această cale. Prima categorie se va numi, așadar, PĂ POZITIV, iar cea de-a doua, PĂ nePOZITIV. Adică rămânem în arealul lui pozitiv cu un mic prefix care, desigur, nu ne va afecta prea tare. Cam ca ordonanța trenuleț. Să purcedem, deci.

    PĂ POZITIV

    • Am timp liber. Lucru complet străin mie în ultimii 4 ani.  La un moment dat, m-am surprins având o stare inconfortabilă și m-am speriat. „Ce-o fi asta?” zic. Era…plictiseală. Am rezolvat-o rapid că-s creativă.
    • Sunt „țărancă” și mi place tare mult. Încă un pic și mă obișnuiesc și cu buda-n curte.
    • Oamenii. Încă mă surprinde faptul că primesc ajutor și sprijin de la ceilalți, aș putea spune aproape necunoscuți, și apreciez enorm asta. Descopăr în această etapă a vieții mele și într-un oraș nou mie că oamenii știu să coexiste cu cei care nu le sunt neapărat dragi și altfel decât cu ignor pasiv agresiv și bârfă denigratoare în rest. Pot, de asemenea, să spună și o vorbă bună la greu.
    • Yoga și meditația. Le-am detestat cu pasiune inițial, am zis că io-s aia care se mișcă, face, drege, nu stă aiurea în tramvai visând cai verzi pe pereți. Anul ăsta am exersat regulat proiectarea de cai verzi pe pereți și multe vieți omenești au fost salvate astfel.
    • Prietenii. Sigur că și ei „e” oameni, dar e o categorie aparte. Deși sunt departe, încă mă menționează. Chiar dacă e ca să spună câte fire albe de păr le-am cauzat.

    PĂ nePOZITIV

    • Sănătatea. Vechile și eternele mele probleme de sănătate au revenit și au adus și niște prieteni să pună de o petrecere. Din nefericire, corpul, emoționalul și buzunarul ce le dețin nu s-au distrat.
    • Oamenii. Am încredere că te prinzi de ce sunt trecuți la ambele categorii. E mai ușor decât teoria relativității a lui Arnold Swarzenegger.
    • Tranziția. Anul acesta am făcut mici modificări, mai exact, am schimbat tot: oraș, loc de muncă, locuință. Deși practic sunt toate noi și vechi toate, unele noutăți vechi îmi dau de furcă. Mă consolez cu una din zicalele mele favorite: ”Nothing lasts forever” și încerc să am răbdare. Cel mai des, eșuez, dar partea bună este că mai pot să încerc.

    Punem punct că am lungit-o destul. Ce-mi doresc pentru 2025? Păi să năpârlească nePOZITIVUL, evident. Ceea vă doresc și vouă! La mulți ani!