Neuronu' Hormonal

Author: Neuronu/Hormonu

  • Să ne conținem…

    Acest post este dedicat doamnelor și domnilor fierți pe dezvoltare personală și psihologia pentru toți. Aici intru și eu, că și eu le dau cu astea.

    Aud de ceva vreme deja fraze și propoziții de genul „să conținem sentimentele….”, să conținem în sus, să conținem în jos. Haideți să ne uităm un pic mai atent la construcția asta că ceva nu sună bine.

    Noi, individual, conținem sentimente prin prisma faptului că suntem contaminați de ceea ce se numește firea umană. Așa e scenariul: ești om, respiri, conții sentimente în sinele și în corpul tău. Și eu, la fel, că și eu sufăr de același neajuns, sunt om. Deci toți cei 170 de cm ai mei sunt plini de tot felul de sentimente. Cum? Nu asta înseamnă ? Păi hai să vedem ce zice un dexonline, deși nu este el baza.

    • 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu…; a avea în interior…sinonime: cuprinde
    • 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din…, a avea în sine.

    Deci, se pare că asta înseamnă. Zicem noi în limba română așa ceva? Nu zicem. Atunci care-i șpilul? Păi șpilul e simplu: suntem culți și știm limbi străine și atunci cînd ne documentăm preferăm cărțile străineze că, să fim sinceri, de acolo vin tăte: știința, studiile etc. Și o dăm în furculitioane. Să vedem ce zice Oxford Dictionary ca să ne lămurim:

    1. have or hold (someone or something) within.”the cigarettes were thought to contain cannabis”Similar:hold carry accommodate seat
    2. control or restrain (oneself or a feeling).”he must contain his hatred”

    Se făcu lumină? Să detaliem. Deci când zicem : „She must contain her daughter’s feelings” nu înseamnă că ea, mama, dorește să le transfere la ea că sunt prea grele precum rucsacul de școală. Nu, zice că vrea, ca orice mamă, să-și ajute copilul să gestioneze niște sentimente. De supărare, de exemplu. Colegul ei de grădi, Georgel, i-a smuls păpușa din mână și i-a aruncat-o de toți pereții. Fetiței nu i-a picat prea bine și cum are o vârstă fragedă și nu știe ea ce și cum, are nevoie de ajutorul mamei să treacă prin această criză: s-o înțeleagă, s-o digere și după ce o traversează cu bine, mere la Georgel îi dă două palme și-i zice să meargă s-o aducă înapoi intactă. Se vede că nu-s părinte, așa-i?

    În concluzie, da, a conține și to contain seamănă, dar cuvintele „are” ele așa un talent de a avea mai multe valențe sau semnificații, cum se cheamă astăzi „e versatile” și cum zice legea traducerii din și în orice limbă baza e CONTEXTUL. Ne fură furculitionizarea, e drept, că-i ușor, dar nu-i același lucru, iar limba noastră are echivalente destule ca să putem traduce informația dintr-o altă limbă chiar dacă nu sună la fel sau chiar dacă folosim mai multe sau mai puține cuvinte. Așadar, conținem, dar mai ales GESTIONĂM emoțiile.

    Să ne fie conținerea și gestionarea ușoare.

    H&N intelectuali

  • Opinioidă cronică

    Poporul român are multe calități. Fără îndoială, fără tăgadă. Punct. Dar nici cu „calitățile mai puțin bune” nu mi-e rușine. Una dintre bolile care s-a cronicizat în ultimii ani, cu aportul gazului pe foc de genul rețele de socializare, pandemia, alegerile etc., este părerea-axiomă sau opinia-adevăr absolut a oricărui dac/latin zdravăn (sau orice altă gintă) bine înfipt în realitățile societății românești. Treaba-i simplă: adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu (pentru credincioși) sau NIMENI (pentru ăilanți). Asta e părerea mea axiomă. Păi da, că și eu tot româncă sunt. Pornind de la această premisă voi lua, aleatoriu, cazuri fictive, dar valide, să le analizăm.

    – D-nul Gigi, ce profesie ai mata? Mecanic auto? Perfect! o să vă cer părerea când se îmbolnăvește Dăciuța mea. Despre vaccinare o să întreb medicul.

    – D-na Maricica, în ce domeniu activați dvs. ?Predați electromecanică la facultate? Ce frumos! Atunci vorbiți-mi despre asta că nu știu absolut nimic. Tunelurile din Bucegi sunt altă specializare. Psihiatrie, aș zice eu, dar nu mă pronunț că nu-s psihiatru.

    – Ce zici, iubi? Du-te explică-le păianjenilor de pe perete cu cine ar fi mai bine să voteze. Sau robinetului ăla care curge de 6 luni.

    H&N înțelepți.

  • Romeo și Julieta – scena balconului (varianta carpato-danubiano-pontică)

    Ion pleacă dis de dimineață la lucru. Nu iese bine din palatul rezidențial cu 30 de camere; pentru două dintre ele va trebuie să trudească 30 de ani ca să fie pe numele lui; că se și aude strigat de Mărie, consoarta, de la etajul 7. Mărie, femeie educată și stilată, îi susură suav:

    – Tulai, Ioane, ți-ai uitat pachetul cu prânzul: duck a l’orange și lavacake.

    – Zi-i cum vrei, Mărie, că tăt gust de slană, brânză și ceapă are!

    Șecspirescu pă tradițional

  • Simetrie și asimetrie – poem în proză (tot din seria Făt Frumos și Prințesa)

    De la Prințesă către Făt Frumos ca refulare și încheiere:

    Ție îți plac simetriile, iar mie asimetriile și m-am gândit că ar fi poetic să închidem capitolul cu ambele amândouă împreună deodată ca să fim fericiți și mulțumiți. Capitolul nostru a început cu o listă a calităților mele pe care le-ai văzut prin lentila omului îndrăgostit și terminăm cu lista defectelor pe care le-ai văzut tot tu ca fiind incompatibile cu statutul de Prințesă. Dacă asta nu e lirism pur nu știu ce poate fi. Cel puțin așa cred eu și părerea ta nu mai contează oricum. Să purcedem, deci.

    Prințesa are opinii, preferințe și sistem de valori care uneori diferă de-ale tale. Ghinion!

    Prințesa uzează și extenuează mașinile de spălat haine și vase. Cât de inuman!

    Prințesa nu parchează între stâlpii din fața porții desemnați mașinii ei. Câtă indolență și indisciplină!

    Prințesa adoră să fie implicată în deciziile privind activitățile comune, proiectele de pe lângă casă etc. Câtă aroganță, doară toate sunt ale lui Făt Frumos!

    Prințesa iubește florile și copacii și vrea cât mai mulți. Vrea să facă junglă din curte!

    Prințesa arde prea multe lumânări și prea multe uleiuri esențiale. E vrăjitoare!

    Prințesa e friguroasă și extenuează toate sursele de căldură. Strică tot!

    Prințesa vrea să mânce în fiecare zi. De 3 ori pe zi!!

    Deci, e groasă rău. Să vă ferească bunul Dumnezeu de astfel de Prințese.

    Și-am încălecat pe un hormon

    și am refulat nemonoton!

  • Făt Frumos și spatulele pe culori…

    A fost odată ca niciodată un Făt Frumos din Împărația de Vest care și-a găsit Prințesa într-o altă Împărăție mai mult sau mai puțin îndepărtată. Și pentru că lucrurile mergeau bine au decis să-și facă cămin împreună în Împărăția de Vest. Cel puțin așa înțelesese Prințesa. În realitate, Prințesa trebuia să facă un doctorat la fiecare câteva luni ca să înțeleagă sistemul pe culori ale spatulelor lui Făt-Frumos, căci se schimbau des și era VITAL să nu fie folosită culoarea greșită în nici o altă împrejurare. Nici bomba atomică nu era mai periculoasă ca folosirea defectuoasă a acestor instrumente esențiale din bucătărie. Prințesa și-a dorit un parteneriat armonios așa că a încercat sârguincioasă să învețe și să respecte codul impus, cum regulile se schimbau după toanele și tonurile lui Făt Frumos, curând viața de cuplu a devenit un coșmar. Și când paharul s-a umplu, Prințesa i-a spus lui Făt Frumos să-și bage spatulele în…dulapul de la capătul satului că ea avea lucruri mai bune de făcut cu viața ei: cum ar fi să-și caute alt Făt Frumos…

    Lecția: compromisurile nu sunt atot aducătoare de armonie și viață înfloritoare în cuplu, iar limitele trebuie setate și implementate clar de la momentul zero. Restul sunt povești cu miros fals de dezvoltare personală care în viața reală au zero aplicabilitate.

    Hormonul inflamat.

  • Din bucuriile de a fi femeie…

    Îmi place să mă îmbrac cu ceva drăguț, confortabil și care să mă avantajeze ca orice altă femeie care n-a făcut carieră ca fotomodel sau actriță. Adică fără să dau saci pe bani pe țoale cu nume jmekere, altfel spus. Asta înseamnă că nu trăiesc ca să-mi cumpăr o pălărie din puf de ornitorinc pe care să scrie „Dihor” cu jvarovschi. Deci nu-mi place nici să cheltuiesc averi nici să irosesc timp pe care le pot folosi cu alte scopuri mai dragi suflețelului meu. Și totuși, m-am văzut obligată să vânez câte un articol de îmbrăcăminte mai ceva ca o femeie trecută de 30 de ani care caută soț ca să închidă gura lumii. Când spun „vânătoare” vreau să zic: muncă de cercetare citind articole și privind videouri pe YT, răscolind siteurile de profil, cumpărând ieftin, mediu și scump sperând să dau peste peștișorul de aur. După zeci de… luni bune ca experiență pot să afirm cu 100% încredere că un sutien cu adevărat bun este chiar mai greu de găsit decât un bărbat bun! Da,da! Știu că vreți să mă contraziceți, dar întâi citiți și apoi discutăm.

    În primul rând, la sutien nu prea ai spațiu de alegere, ai o mărime și numa și doar aia ți-e bună, punct! Nu poți să zici: n-o fi el foarte înalt, dar mă trezește în fiecare dimineață cu cafeaua proaspăt făcută. Încă o dată: mărimea ta e UNA chiar dacă unii o numesc 32B sau 40C, dar pe la al 7-lea sutien probat descoperi că la magazinul în cauză și-e bun și 45D și 40C!! La bărbat nu cred că te interesează să aibă 35 de ani, 7 zile și 9 ore, să fie Berbec din prima decadă și cu gropițe (unde vrei tu). În plus, cred că știm cu toa(n)tele că principiul „unu și bun” nu mere la sutien. Îți iei sutienul în funcție de ce porți în ziua respectivă: tricou, bluză de mătase, decolteu, culoare, material, suport etc. Mă îndoiesc că doriți un tip cu care să mereți în vacanță și unul pe care să-l duceți la mami și la tati. Eu vorbesc, evident, de relații, nu de „fun in the Sun”. Pentru aia îți iei un sutien super sexy și super incomod cu care trebuie să ai grijă cum te miști ca să nu dai „prea mult din casă”.

    Acum înțelegeți de ce mi-am permis să fac astfel de afirmații? Sper că la voi e mai roz situația la sutiene și la bărbați că la mine… Vestea bună este că aștept o comandă, deci țineți-mi pumnii. De sutiene, zic.

    Neuronu amuzat și hormonu iritat (da, se poate, cum să nu!)

  • Despre mine…

    Azi simt că mi-au murit lăudătorii și atunci m-an gândit să mă laud singură. Vorba perfecționistului cu un complex de superioritate cronic: dacă vrei ceva făcut bine, îl faci tu. Să începem:

    • încăpățânată și dificilă sau consecventă și independentă, depinde pe cine întrebi
    • obsedată de copaci și animale sau iubitoare de natură și convinsă că putem trăi frumos și mai etic cu mediul și cu celelalte viețuitoare
    • obsedată de sport și mâncare sănătoasă sau preocupată de menținerea sfintei treimi în echilibru: mintea, sufletul și corpul
    • milităroasă sau organizată și disciplinată ca să nu cedez cântecului de sirenă al canapelii, berii și chipsurilor mele favorite
    • rigidă și degrabă judecătoare prin filtrul sistemului meu de valori sau cernerea orzului de neghină pentru evitarea conflictelor ulterioare
    • belicoasă sau vocală și implicată când e vorba de ce contează pentru mine
    • antisocială sau iubitoare de liniște
    • nearanjată sau naturală și promotoare a altor calități decât cupa D și unghiile-dragon
    • ironică și sarcastică sau haz de necaz când viața e greu.

    Lista poate continua, bineînțeles, dar morala este că orice defect se poate transforma în calitate și viceversa în funcție de cine te „evaluează”. Calibrarea și echilibrarea vin din sistemul meu de valori, din reperele mele morale și comunitatea mea (prieteni, apropiați, terapie, activități favorite…).

    Hormonu’ cu supliment de încredere în sine.

  • Reclama la Orbit…

    Emisiunile TV românești sunt epitomul ignoranței, lipsei de bun simț și a educației. Mă opresc aici cu complimentele căci simt că-mi crește pulsul. Sigur că sunt și excepții, dar majoritatea acolo se învârte. Faptul că au audiență uriașă spune multe despre poporul român, măreții urmași ai dacilor liberi. Îmi dau ochii peste cap atât de tare când scriu sintagma asta încât pare că am o criză de epilepsie! (Bat în lemn!) Pe lângă aceste capodopere culturale și și educative mai avem și reclamele care par făcute pentru același public-țintă al emisiunilor mai sus ponegrite: cu o limbă română vorbită de o persoană cu patru clase (și multe absențe)și de-o prostie fragrantă, așa pe scurt. Dintre acestea, una îmi sare în ochi mai ceva ca o motivațională reinterpretată de un analfabet funcțional: reclama la Orbit. Ca să înțelegeți refularea ce urmează musai s-o vedeți întâi. Reclama zice așa: aștepți cu nerăbdare și anxietate un semn de la EL? Ești într-o/un poziție/rol care-ți declanșează „sindromul impostorului”? Te plictisești? Soluția: mestecă Orbit pentru că, „zice ei”, că-ți calmează mintea. Doamne, cât mă bucur! Săptămâna viitoare am o intervenție chirurgicală, una din mai multe, ca parte a unui tratament mai ales dureros și cu precădere costisitor care-mi dă neliniști și scenarii dintre cele mai vii și imaginative! Dar lasă că mă duc și-mi iau un bax de Orbit și mă calmează înainte să zici „carii” și „elegantă ca o rumegătoare”. Mulțumesc, Orbit!

    Hormonu` pe steroizi

  • I can do it with a broken heart…(tot din seria „valoare de unde nu te aștepți)

    Da, melodia lui Taylor Swift. Sunt fană de mulți ani, de pe la începuturi aș zice. Nu înțeleg de ce este considerată „cântăreața adolescenților”, nu că n-aș fi o adolescentă la cruda vârstă de 43 de ani…Dacă ascultați cu atenție veți remarca că melodiile ei sunt ceea ce eu consider „adevărate”: linie melodică faină, voce nu mai zic, rimele indică cel puțin două sinapse, iar versurile nu sunt doar onomatopee ci spun o poveste. Poveștile sunt experiențele ei de viață pe care le pune pe note ca să nu dea bani la psiholog și, ce să vezi, lumea rezonează cu sentimentele ei transformate în hituri și, boom, e faimoasă la nivel mondial. Cred că și triburile din jungla amazoniană au auzit de ea…Melodia de care vreau să vă povestesc astăzi se numește I Can Do It With A Broken Heart apărută pe ultimul ei album (de care știu eu, cel puțin). După titlu ai zice că plânge după o despărțire. Da și nu. Da, suferă după o relație eșuată, dar în același timp, cântă, dansează și își onorează obligațiile profesionale cu entuziasmul cuiva „care își serbează ziua de naștere”. La primele ascultări am avut impresia că i-au murit lăudătorii că prea se ridica în slăvi…Apoi, m-a lovit, nu pentru că aș fi eu vreun geniu, ci pentru că fix atunci treceam prin ceva similar și am priceput. Care-i, de fapt, mesjaul de luat cu noi? Că suntem puternice și ducem viața cu toate cele, deși sufletul nostru e bucățele. Cred că ăsta-i epitomul rezistenței și tăriei în fața adversităților, adică pur și simplu „veața”. Gândește-te la asta data viitoare când Mercur e retrograd. Și iată cum o melodie ne poate ridica moralul data viitoare când înotăm în apele melancoliei.

    Neuronu și hormonu muzicali

  • Repere

    Am tot vorbit în diferite postări pe care sigur le-ați citit reținut pentru că sunt o blogăriță aproape la fel de celebră precum Kim Kardashian – da, și eu am râs – despre faptul că nu putem gândi clar când trecem prin episoade intense în existența noastră pe acest plan. Mai simplu spus, când veață și pentru că ”inima e proastă de bubuie” ce ne facem? Este, evident, o întrebare care s-a născut din propriile mele crize existențiale și pentru care am căutat asiduu o soluție-minune care să-mi permită să traversez orice furtună ca o divă. Adică să intru perfect machiată și coafată prin tunelul ăla în care se spală mașina, cu toate periile, spuma și ce-o mai fi, și să ies chiar „mai perfectă” decât am intrat. Ce mi s-a revelat destul de rapid a fost că nu există această soluție… Că nu voi ieși ca și cum aș ieși de la o prezentare de modă din bătăliile mele și contrar a ceea ce credeam eu, s-o faci de una singură înrăutățește cu mult treaba. Oamenii de lângă tine fac mult, cei de calitate, desigur. Și, totuși, ce pot face că pe „nu” e ușor să ți-l faci animal de companie. Pe scurt: calmez hormonul, caut în baza de date și aleg reperele adecvate situației. Nu, nu ies perfect coafată și machiată aplicând rețeta asta, doar îmi permite să ies din situațiile care contravin bunăstării mele într-un timp mai scurt sau mai lung, în funcție de criză. Să pleci din genul ăsta de situații este cel mai greu lucru în viață, cel puțin din experiența mea. Să vă explicitez ce vreau să zic cu calmarea, baza de date și reperele. Câtă vreme hormonul este inflamat, vom vedea doar sfârșitul lumii din orice situație și nu vom putea raționa, de aceea, e important să reduci pe cât posibil această inflamație prin orice mijloace crezi că ar avea succes (respectând legea și etica, desigur). Baza de date înseamnă principiile, credințele și modul în care vrem să trăim pur și simplu. Reperele sunt standardele pe care ți le dorești în diversele parți ale vieții tale: profesional, personal și ce-o mai fi. Când iei baza de date împreună cu reperele și le suprapui pe situația curentă vei vedea unde sunt neconcordanțele și vei putea corecta ce este de corectat.

    Concluzia: ca să fie și mai lesne de asimilat voi da un exemplu, fără nici o legătură cu viața reală, că n-are cum. E total sf. În baza mea de date zice că-mi doresc un loc de muncă care să-mi permită să mă întrețin, cu oameni care te respectă și pe care îi respecți. Reperul ar fi: cum mă simt la locul ăsta de muncă? Îmi dă ce am nevoie? Pot să trăiesc la propriu și la figurat? Adică să trăiesc fără să-mi număr feliile de pită și în caz de „crize profesionale” găsești oameni și resurse să le rezolvi sau te lovești de ”nu-i treaba mea” sau alte asemenea? Ecuația dă cu virgulă și atunci cauți soluții pentru virgula în cauză. Da, e greu, întotdeauna va fi greu, simplu fapt că trebuie să faci o schimbare cere multe resurse emoționale, dar pe termen lung să trăiești contrar cu ce-ți dorești poate avea consecințe fatale emoțional și fizic.