Casting de Făt Frumos

Perioada personală pe care o traversez m-a adus în punctul de a mă întreba la modul cel mai serios cum ne alegem partenerul. Am tot vorbit despre cum evaluezi o relație, cum îți dai seama dacă îți face anii vieții mai frumoși sau doar să pară mai lungi… Dar, de fapt, ar trebui s-o luăm de la începutul începutului: cum îl selectezi pe Făt Frumos astfel încât să-ți mărești șansele de a nu avea nevoie de cucută pe post de zahăr în cafea la un moment dat. Hm? Ca orice fată crescută în mitul lui Făt Frumos, am vrut la început un tip înalt, blond cu ochii albaștri și situat bine financiar ca să nu trebuiască să fac eu trotuarul pentru o bucată de pită. (a se citi să avem o viață confortabilă cu două venituri, nu neapărat pă bogăție și garderobă Gucci). Fiind o tipă care se străduiește să-și țină neuronul neruginit mi-am dat seama aproximativ repede (amu, vorba aia toți am fost tineri și…neștiutori) că pentru o relație solidă și de durată contează mai puțin culoarea părului și mai mult alte chestii. Condițiile pe care mi le doream să le îndeplinească s-au înmulțit și s-au schimbat de-a lungul timpului ca și mine, de altfel. Am adăugat, pe rând, să fie bun, iubitor de natură, moral, să mă sprijine etc. După cum observați, fizicul a căzut muuuult la coada listei. Sigur că la rândul meu ofeream tot ce ceream, nu mă așteptam doar să primesc. Și, totuși, făcând la ceas de adolescență un ITP al relațiilor pe care le-am avut mi-am dat seama că deși bifau ce-mi doream, inevitabil lanțul se rupea dintr-un motiv sau altul. Ce vreau să zic cu asta? Că deși, nu-mi foloseam doar hormonul ca să-mi aleg partenerul ci mă străduiam să iau o decizie conștientă, rațională și gândită pentru termen lung am eșuat cu brio. Și atunci cu ce rămân? In acest caz, eu cu cine votez?! Păi, dacă așa nu a mers, mi-a rămas doar varianta să aleg cu hormonul. Logic, nu? (ai prins jocul de cuvinte?)

Tot ce pot să declar în fața marelui meu public (toți doi!) în acest punct este că mai cuget și că va urma…