Vocea interioară e o mică plajă

Eu consider vocea interioară și instinctul două lucruri diferite. Nu sunt psiholog, nu am studii în domeniu, este doar modul în care mi le-am clasificat eu. Vocea interioară vorbește sau țipă, în unele cazuri, din experiențele anterioare, majoritatea nasoale, deci rolul este să te protejeze de ce percepe ea ca fiind un pericol. Ne vrea binele, cum ar fi, doar că algoritmul pe baza căruia pune un anumit eveniment în coșul „nu atinge că te arde” poate fi greșit și atunci, evident, și generalizarea este greșită. Instinctul, pe de altă parte, este simțul ăla care te avertivează înainte să-ți dai seama că ceva pute chiar dacă n-ai dovezi sau studii de la cercetătorii britanici. Ne este greu să credem în ceva așa, fără dovezi, fără chestii, pentru mine cel puțin, am refuzat sfaturile instinctului mai bine de jumătate din viață cu justificarea: „Sunt o femeie cu un neuron funțional, voi judeca și voi emite păreri după ce voi trece totul prin filtrul lui”. Da, acum râd și eu de asta. Adică e lăudabil ce încercam eu să fac, nu neg, dar de cele mai multe ori tot la prima concluzie mă întorceam cu timpul pierdut aferent. Ca să nu mai zic că între timp m-am convins că „a fi obiectiv” e o prejudecată subiectivă învelită în staniol rațional. Tot ce este uman este subiectiv. Simplu. Dar să revenim, dacă te uiți prin prisma faptului că suntem animale, atunci vei înțelege că multe alte specii de animale au instincte. Specializate pe ce au ele nevoie, evident, și nu fac studii în străinătate ca să se specializeze. Și toate sunt tot pentru a te pune la dăpost de animale nasoale sau împrejurări care nu-ți sunt prielnice.

Între vocea interioară și instinct, clar votez cu instinctul, problema e că prima e mai insistentă decât un copil de 5 ani care repetă de 500 de ori întrebarea: mami, ce înseamnă oral? În plus, dacă suntem într-o zi în care hormonu e la putere și nu neuronu, ai pus-o de o criză și un episod de „decădere” cum zice maică-mea. Dacă în mintea ta se ițește înrebarea: „Bun, și ce-ar trebui să facem atunci?” Răspunsul este da, unde da = fă ce poți ca să fii bine și să încerci să balansezi hormonu și neuronu. Da, știu că e greu, dar se cheamă „veață”.

Cheia titlului: traduceți plajă în engleză apoi gândiți-vă la omofonul ei.

Hormonu, că neuronu e în vacanță.