Premisa: m-am născut femeie, mă identific ca femeie, trăiesc ca femeie și-mi număr hormonii nărăvași în fiecare seară. De asemenea, am trecut de prima adolescență, adică am trăit câte ceva din toate. Balivernele care urmează reflectă cu siguranță asta. Savurați, reflectați și dați-mi și perspectiva voastră.
- nedumerirea celor 20 de cm
- parcarea, de orice fel
- să fii asertivă fără să fii tiranică
- să fii feminină fără să fii pitzi
- să te aperi fără să fii belicoasă
- să te accepți când ești zână, dar mai ales când ești ciumă
- să fii fidelă, dar nu pustnică
- să înveți să pierzi fără să ștergi cu tine însăți pe jos
- să înțelegi că atunci când hormonul e la cârmă, lucrurile nu ies
- să flirtezi fără să pari „ușoară” sau „disperată”
- să fii amabilă, nu supusă
- să fii birjar, dacă nici o altă metodă nu funcționează, fără să pierzi din feminitate
- să mănânci și să bei ce-ți pică bine, nu doar să ciugulești pentru că „așa-i stă bine unei doamne”
- să ceri ceea ce ai nevoie, fără să te simți slabă sau dependentă
- să nu-ți fie rușine pentru că ai libidou
- îmbracă-te adecvat ocaziei, dar în stilul tău
- să fii feministă, nu masculină sau misandrină
- poartă fusta cât de scurtă vrei tu, dar nu la biserică sau la vreun eveniment la lucru
- fii „în perioada aia a lunii” cum vrei tu că trebuie s-o duci Cam atât mi-a venit în minte, sigur că lista nu-i exhaustivă și cu siguranță „veața” îmi va aduce și alte provocări. Neuronul și hormonul filosofi
Leave a comment