Abu Dabhi

Abu Dabhi

Am avut ocazia, pentru prima oară în existența mea verde, să merg pe alt continent. Sunt destul de plimbată, zic eu, în spațiul european, dar atât. Deci eram cu toate prejudecățile unei tinere europene la mine: în buzunar, în rucsac, peste tot. Această ieșire a fost într-un context profesional, dar mi-am aranjat zborurile ca să am un pic de timp și de “joacă”. Am avut 2 săptămâni la dispoziție să mă documentez și cred că l-am extenuat pe google punându-i toate întrebările care au aprins neuronul meu oricând eram trează. Internetul bineînțeles că nu s-a dezis, la fiecare site care zicea una erau cel putin 2 care îl contraziceau. Deci pregătirile au fost distractive. Faptul că mergeam în primul rand ca să-mi exercit atribuțiile profesionale și apoi ca să vad, să miros și să simt orasul a fost un noroc, dar si sursă suplimentară de stres. Adică am avut ocazia să văd și dincolo de strălucirea orbitoare a mallurilor și a soarelui reflectat pe clădirile impresionante. Cu ce am venit acasă? O să pun pe liniuțe ca să nu mă extenuez nici eu scriind, nici voi citind (sunt optimistă și-mi închipui că cineva citește ce scriu eu).

• Oamenii. Sunt foarte calmi și politicoși, chiar si când înțelegi din limbajul lor nonverbal că n-ai voie să fii acolo și că prezenta ta e suspicioasă. Am fost surprinsă și ușurată că am scăpat nepercheziționată. De asemenea, deși sobri, au simțul umorului. (Au râs la remarcile mele!!). Da, iau securitatea extrem de foarte în serios. Și înțeleg că legile lor sunt foarte dure cu privire la comportamentul în public. Nu mă refer aici la a-ți flutura atuurile corporale mai mult sau mai puțin naturale. Nu există așa ceva decât la turiști. Deci iată, încă o dovadă că civilizația se face cu legea și amenda.
• Mâncarea. Trebuia să o pun prima, dar n-am vrut să par fomistă. Eu am stat la un hotel modest (Premier Inn), dar Dumnezeule! (Sau mai bine zis Allah?) cât de gustoasă e mâncarea lor. Micul lor dejun e nemaipomenit. Am bagat ca o olinclusivistă care vrea să-si scoată investiția. Cireasa de pe tava? Fructele! (Get it?) așa gust doar în alte tări decât Romania găsețti!asa cum i-am zis unei prietene: cred că am aflat de ce nu mai avem adevarati pepeni de Dabuleni la noi: sunt toti exportati la ei!Minunat!uriașul minus? Cafeaua!!!dacă vrei să bei și altceva decât apa cu care s-a spălat aparatul de cafea trebuie “umpic” de efort. Iar eu fără cafea sunt agresiva fără pasivă! Sunt și o mare băutoare de apă care din experiența mea e scumpa, mai ales în aeroport și în țările mai secetoase așa. Surpriză: fântani cu apă publice din loc in loc prin aeroport și la hotel aveai sticluțe de jumate cu apă gratis. Mamă, ce lucs!zic eu în capul meu: mă întorc cu bani acasă!!dar am grăit prea repede.
• Orașul. Imaginează-ți ceva uriaș si apoi triplează. Nu există concepul de mic, totul este impresionant, ultimul răcnet și lingi pe jos de curat. (Nu exagerez) arhitectura lor este absolut abisală și cu detalii uluitoare. Deci la superlativ cum ar veni. Minusele? Distanțele si lipsa obiceiului “hai să merem pe jos până acolo” care pentru mine e aproape de habotnicie. Aproape înseamnă 20 de km. Și 40 de km la fel. Am stat la 20 de km distanță de locul unde aveam chestii de făcut și 40 de oraș. Cum am zis, aproape. În virtutea alergiei la mersul pe jos sau în sprijinul ei, am remarcat penuria de trotuare. Deci și dacă m-aș fi încăpățânat eu să merg pe jos (ceea ce aș fi făcut!) n-aveam pe unde. Autobuzele sunt echivalentul de viteză al trenurilor noastre. Ca să ajung unde aveam treaba mi-ar fi luat 2 ore să ajung cu busul! Pentru că aproape, după cum am mai zis. Alternativa e taxi care mi-a topit bugetul pe care nu l-am cheltuit pe apă. Sigur e convenabil dacă îl imparți cu prietenii, dar dacă ești solo, se simte. Rezultatul? 1000 lei în 2 zile doar pe taxi, mâncare, o bere și o cremă de soare. Mi se pare mult, dar eu nu-s șeică.
• Clima. Te ucide soarele și asta în ianuarie. Simțeam cum îmi arde fața că restul era acoperit. (Iata (și) de ce se îmbracă așa!) apoi intri undeva și te ucide frigul. Abuzul de aer condiționat e până la cer. Nu stiu câte grade exact, dar am fost în permanență congelată și nu eram în costum de baie. Drept urmare, ei sunt tot timpul cu ceva simptome de la asta.
• Mirosurile. Poate vi se pare ciudat că pun asta aici, dar eu sunt delicată la capitolul ăsta. Sunt mirosuri care îmi ucid pofta de mâncare pe o lună! Parfumurile etichetate drept arăbești la noi fac parte din motivul disconfortului meu nazal și stomacal așa că eram în gardă. Soc și groază! N-am mirosit nimic din ce mă ucide acasă! Parfumurile și alte mirosuri de-ale lor sunt absolut rai pentru mine. Deci nu știu ce se vinde la noi, dar la ei nici la budă nu se simte așa (ai prins aluzia?! Eau de TOILETTE) care este tot un paradis pentru delicata olfactivă și vizuală care sunt.
• Garderoba. Asta a fost alt motiv de stres pentru mine. Am cititcă sunt înțelegatori cu turiștii că așa e ei de treabă, dar aveam misiune oficială de îndeplinit, deci nu intră în categorie. Mi-am luat ce am considerat potrivit, lucuri obișnuite pentru mine, dar am ales sa port glugă și să-mi iau și o eșarfă. Să fie. Am ajuns să le port și de nevoie cum am menționat anterior. Am primit ceva priviri pe ici pe colo, dar în modestia mea absolută cred ca n-avea legatura cu garderoba. Cred ca am văzut doar 3 sau 4 doamne îmbrăcate ninja style în timpul pelegrinărilor mele la ei. Deduc aici că sunt destul de relaxați la capitolul ăsta. Ceea ce a fost o mare ușurare pentru mine!

În concluzie, a fost o experiență care mi a adus multe pă pozitiv incluziv un buzunar plin de încredere că mă descurc, poate nu întotdeauna în cel mai elegant mod, dar totuși s-o luăm ca pe o victorie. Apoi a fost incredibil să simt pe pielea, ochii, nasul etc din dotare nu doar să citesc pe net. La întrebarea “Aș repeta experiența?” Răspund fără ezitare da, dar mă îndoiesc că pe banii mei sau pe zilele mele de vacanță. Lung și e doar rezumatul. Sper ca ai rezistat si te-a distrat și/sau ți a îmbogățit mintea.