Category: Răutăcisme/Ventilare/Opinii

Diverve subiecte care îmi obosesc neuronu.

  • Dezvoltarea personală

    Să clarificăm puțin: consum și eu ca tot omul modern cărți de dezvoltare personală și lifestyle și etc., deci nu mă ascund după un fir de papură și nu zic să le dăm cu uleiuri esențiale ca să iasă demonii din ele. Vreau doar să mă bag în seamă cu perspectiva mea după ce am consumat ceva literatură din asta motivațională. Acestea fiind stabilite să dăm cu critica. Ca de obicei, voi face o listă pentru că îmi gâdilă nevoia de ordine și îmi bucurǎ ochiul.

    • Citește cu ochiul critic larg deschis. Adică nu lua totul de bun, ci trece-l prin filtrul neuronului şi emoționalului tǎu. Exemplu personal: printre primele cărți citite era una care promova optimismul în orice împrejurare. Mi-a luat un minut, dar am pus cartea în teancul “când a fi crizǎ de hârtie igienică”.
    • Verifică. Mi se pare redundant în ziua de azi, dar o s-o spun : oricât de interesantă este o idee, o carte, o persoană, un filmuleț, o provocare online, VERIFICǍ sursa şi ideea. Nu putem spune în ziua de azi că nu putem cerceta orice în partea asta de galaxie. Sigur că vrei sa fii cool făcându-ți un selfie mângâind un crocodil că așa ai văzut nush unde pe net, dar șterge praful de pe sinapsele alea înainte și vezi ce inseamnă un crocodil care nu-i poșetă.
    • Nu șterge ceva de pe lista de “hmm, sună interesant “ doar pentru că e un clișeu. Uram clișeele şi trăiam ca să le contrazic, însă timpul mi-a arătat că e ceva de capul lor. Dar tot trebuie să-ți faci temele.
    • Începe cu tine. Dezvoltarea asta personală începe și se gatǎ cu tine, e procesul tău, drumul tău. Deci cunoaște-te pe tine, învață să colaborezi cu tine, să vezi pe unde scapi ulei și unde strălucești mai ceva ca un soare pe un cer senin în mijlocul lui iulie. Apoi vezi ce iei și ce integrezi la tine din jurul tău. Abia după toate filtrele astea poți să treci la pasul urmǎtor:
    • Încercare și eşec. Din păcate, multe chestii la asta se reduc. Orice rețetă ți-ar vinde oricine şi jurǎ pe roșu cǎ a funcționat la 99.99% dintre bacterii există întotdeauna şansa ca tu sǎ fii bacteria aia care nu se aliniază sau ai fost mințit. Cum ti-a fi norocul.
    • Scurtăturile. Toți vrem tinerețe eternă asociată cu saci de bani care se înmulțesc nu scad, sǎ mâncăm orice, oricât, oricând şi să o facem pe Kate Moss să pară grasă pe lângă noi. Iar cireașa de pe tort să fie sănătatea din fier beton combinat cu titanium. Nu există scurtături pentru muncǎ. Nu legale, cel puțin și/sau etice și fǎrǎ consecințe. Da, știu, sunt nașpa.

    Concluzie: ca orice româncă cu studii superioare care crede că părerea ei e ca electricitatea pentru epoca industrializării încep cu deci.

    Deci înainte să te alături unui trend care te învață să inspiri și să expiri doar oxigen nepoluat prin tehnici secrete împărtășite de un asgardian unui tip care i s-a părut a fi vrednic, caută soluții simple, la îndemână, de bun simț și bună minte.

    Neuronul si hormonul iluminați

  • Nedumeriri feshioniste

    Cămăși slim fit la burtoși/ colanți, fuste scurte la dudui durdulii (ce ziceți de aliterația asta?) etc.

    Ce resorturi psihologice te pot face să te uiți în oglindă și să zici: mamă, ce sexi mă simt/o să bălească toată demografia între 10 și 99 de ani de toate orientările sexuale și identificarile de sex? Și o zic cu toată curiozitatea! E ceva ce mi-a scăpat și m-a nedumerit mereu. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu nimeni, fiecare cum se simte bine în pielea ei/lui. Întotdeauna am zis (cel puțin de când a răsărit soarele JLO pe scenă) că femeia trebuie să aibă forme, iar bărbatul să fie numa’ bun (adică nici rotund, nici pătrat de mușchi). Mai degrabă am o prejudecată față de femeile care promovează tot felul de diete dătătoare de disfuncții sau care apelează la tot felul de substanțe-minune care “înghit” grăsimea decât persoanele numite în popor “sănătoase și roșii în obraji”. Nedumerirea mea vine din faptul că ea/el pare să se îmbrace pentru persoana care vrea să fie și nu pentru cine este de fapt. Și asta rănește ochiul. Skinny jeanșii nu te fac skinny! Cămașa slim fit nu te face fit! Aș îndrăzni să zic : chiar, din contră! Da, știu, sunt nasoală. Ce să zic, maică?Nimeni nu i perfect.

  • Hormonu’ sau neuronu’?

    După modelul filmelor de genul „Batman vs. Superman” articolul de mare valoare de astăzi va gravita în jurul acestei dileme feminine. Căci doar femeile au hormoni,nu? NU! Dar treacă de la noi.  Așadar, la întrebarea cine cântă în ograda ta : neuronu sau hormonu răspunsul este DA! Clar, ferm, definitiv! Și acum sar bărbații: păi da, că voi n-aveți nici o logică, nici voi nu vă înțelegeți, d- apăi noi…  Țineți neuronul în pantaloni că te luminez mintenaș. Și vei fi uluit de cât de simplă e explicația, pur și simplu, avem zile și zile, zile în care suntem bff cu neuronu, apoi în altele suntem la toartă cu hormonu. Nu cred că există femeie pe această magnifică planetă care să nu fi pățit să se uite în oglindă și să zică: tu, dragă, da’ cine-i zâna asta care mă privește ? iar ziua următoare să se uite în aceeași oglindă și să exclame: Piei, muma pădurii, du-te înapoi în caverna din care te-ai ivit! Motivul: veața!cu toate ale ei, mai mici sau mai mari, dar întotdeauna de la 20 cm în sus. Simplu, nu? Tot ce poți face tu este s-o înțelegi, s-o sprijini și să-i pui cafeaua în mână dimineața când iese muma pădurii din dormitor. Îți garantez io, în scris, aici, că o să-ți zâmbească și o să-ți mulțumească. Excepție dacă e alergică la cafea. Fii convins că și ea face la fel pentru tine doar că tu  nu vezi de aia 20 de cm.

                    Încă o zi, încă un serviciu în folosul comunității. Vorba cântecului: I feel good…

    Cu satisfacție,

    Hormonu de serviciu

  • Note to self

    Monstrul obsedat de control anexat personalității mele încântătoare (pe care de vreo 8 ani incoace il tin in lesa pe cat posibil) a suferit o lovitura care i-a cam tăiat  gazul.  Nu este nimic mai rǎu pentru un control freak decât incertitudinea. Și totuși, vorba americanului : “Look at you, still alive and s@&t!”. Da, viața nu se gatǎ cu necunoscutul, sigur că-ți dă fiori și nu din ǎia buni. Sigur că tânjești dupǎ zona de confort, dar când ea este atât de departe de n-o vezi nici cu binoclul începi să vezi altele. Ca de exemplu: resursele tale și oamenii care-ți sunt aproape și asta nu e lucru puțin, e de-a dreptul și de-a stângul uriaș. Umblă vorba din înțelepciunea colectivă cǎ sigur va ieși un lucru bun. Însă și el e plecat în vacanță pe Pluto împreună cu zona mea de confort… Pânǎ se întorc, mǎ descurc cum pot. 

  • Înțelepciune la superlativ…

    Mă simt generoasă astăzi, prin urmare, simt nevoia să fac un serviciu în folosul comunității. Mai exact, bărbaților. Și mai exact: bărbaților (?) care miaună că femeile „e complicate”, greu de înțeles, imposibil de satisfăcut etc etc. Ați prins ideea. Dacă nu ați prins-o, închideți pagina, mereți și uitați-vă la Insula Iubirii.

    Cască ochii:

    Trateaz-o ca pe regina care este și vei fi prințul menit să fii, dezamăgește-o și te vei întoarce în iazul din care ai apărut. (get it?!)

    Citește de două ori ca să fii sigur că ai înțeles pentru că da, este atât de simplu.

    BONUS:

    Dacă vrei să te asiguri că nu te apreciază doar pentru bani, nu te mai lăuda că îți trebe două carduri ca să-ți depui banii la bancă, vorba cântecului.

    Acum că al doilea mare mister, după cel al piramidelor, a fost descifrat, du-te fii prinț!

    La mulți ani, reginelor!Să avem o primăvară frumoasă!

  • Cum îți dai seama de cât timp sunt împreună…

    La început/ După 3 ani

    Iubi, vrei să ne plimbăm romantic pe malul Someșului/ Mă scoți și pe mine din casă luna asta?

    Iubi, mă ajuți să fac curat? /Duci și tu gunoiul ăla odată?

    La mulți ani, iubire! /Ești tot mai aproape de pensie!

    Ești perfect, iubi!/ Iară sforăi!

    Ai și  montat raftul?Ce iubi fain am! /Te-am rugat acum 6 luni să te uiți de cauciucuri de iarnă!

    Îți place popcornul?Dar e ars, iubi!/ Cum?Ciorba are prea mult leuștean?N-o mânca!

    Ăsta e un tricou nou?Ești delicios! /Ai cam făcut burtică. O fi de la prea mult leuștean.

    Flori?Iar?!Mă răsfeți! /Tigaie? Ce vrei să zici cu asta?!

    Și ție îți plac comediile romantice??Ce taree!/ Da, iar comedie romantică…

    Bineînțeles că poți să ieși cu prietenii la bere. /Iar la bere? Pe mine nu mă scoți niciodată la o prăjitură!

  • Eleganța

    Eleganța definită după standardele și principiile mele:

    • Geanta aia Dior e faină, dar o strică punga de Profi
    • Ai buze senzuale, dar te strică poziția aia de bărbat care se pregătește să se scarpine la… urechi
    • De enervat ne enervăm toți, dar într un fel sună : “du-te în dula mea!” Și alfel : “cred că avem păreri diferite pe subiectul ăsta și doar a ta e greșită.”
    • E fain să miroși a parfum, dar e mai fain să mirosi discret a parfum. Indiferent cât de mult a costat și cât de mult îți place, îți dau eu în scris că există un nas în lume agresat de jumătatea aia de sticluță ce ai varsat-o pe tine
    • E fain să te machiezi și să te aranjezi, e mai fain și mai original să te recunoști în oglindă
    • E fain să ai bijuterii drăguțe, e mai fain să strălucești prin felul tău de fi și nu de la bling (versiunea mea de Less is more)
    • E fain să ai merțan, e mai fain să n-ai datorii și credite
    • E fain să ai păreri și opinii, dar e mai fain să fii exemplu decât să le urli
    • E fain să ai papuci eleganți și scumpi, e mai fain să meri ca și când ai sti ce faci
    • E fain să ai un tatuaj discret si cu semnificație, mai fain decât să arăți ca și cum ți-ai descoperit un nou hobby la Gherla
    • E fain să ai respirația frumos mirositoare, mai fain decăt să faci baloane

    Lista e deschisă, pe măsură ce mă maturizez mai adaug câte ceva, pe unele le-am adoptat, pe altele le-am avut dintotdeauna, altele sunt în implementare.

  • Dacă tăceai, gentleman rămâneai…

    Am declarat în repetate rânduri că sunt lucruri pe care le fac sau zic oamenii care mie îmi dau un smog total la neuron. Sigur, toți avem zile bune, zile proaste, oameni cu care comunicăm mai ușor, mai greu etc. Dar dincolo de asta, sunt gesturi și cuvinte pe care eu le pun adesea în coșul (de gunoi) numit „răutăți gratuite”. Unul din comportamentele repetate care mie personal îmi displace total și mă face să pun persoana în cauza în categoria ‘telectualilor a căror mamă este menționată adesea în gând sau dacă e o zi cu fitil scurt de-a dreptul în față. Ca să vă edific despre ce vorbesc o să fac un mic scenariu pe două categorii ca să mi dea mie cu fericire.

    Scenariul 1:

     2 personaje:

    Mimi, o domnișoară drăguță și simpatică, dar un pic atehnică.

    Gigel, gentlemanul care se știe și cunoaște, dar n-a învățat că a împărtăși și a ajuta e dă bine.

    Locul: la benzinărie. Mimi vrea să facă plinul și Gigel la fel, la stația de lângă.

    Mimi: nu vă supărați, mă puteți ajuta, vă rog, nu reușesc să scot capacul de la rezervor, nu știu ce are?

    Gigel : apăi, doamnă dragă, la ce ți-ai luat mașină dacă nu știi s-o folosești? În primul rând, la ce „capac” vă referiți? La strombelizatorul de rezervor sau la mastuchitorul de sub? Și în al doilea rând, ce vreți să faceți? Să curățați, să faceți plinul, să-i faceți selfie?Să…

    În acest punct, Mimi i-a arătat ce frumoasă e rochia ei de la spate și a mers să caute ajutor în altă parte cu gândul la mama lui.  Pentru că astăzi Mimi este doamnă, dacă nu era doamnă i-ar fi zis, probabil, ceva de genul: Mulțumesc, bine că ești tu deștept, dar măcar eu n-am păr în urechi!

    Scenariul 2:

    același loc, aceeași Mimi

    Mimi: nu vă supărați, mă puteți ajuta, vă rog, nu reușesc să scot capacul de la rezervor, nu știu ce are?

    Gigel : sigur, d-ră, lăsați la mine, arătați-mi unde-i capacul ăsta buclucaș că-l rezolv eu. Nu vă murdăriți frumusețe de mână sau, Doamne ferește, rochia asta splendidă!

    Mimi: vai, dle, mulțumesc frumos, sunteți tare drăguț! Îmi permiteți să vă fac cinste cu un croisant în semn de recunoștință?

    Concluzia: în loc s-o faci pe mama ta să sughită zilnic sau să te știe lumea de ‘telectual de gradul -2  nu mai bine ești eroul cuiva cu minim de efort? Pentru tine este un mizilic, pentru o Mimi e un mare ajutor și tu un mare domn. Deci ce preferi ?!

  • Bilanțul lui 2024

    Virusul pe care l-am primit bonus în această vacanță m-a oprit din activitățile mele favorite : hoinăreala pe coclauri sau hiking cum ar fi mai elevat. Așa că, stând în pat cu lichide și paracetamol lângă mine, m-am gândit să-mi iau un pic de timp de la făcut nimic și să mă joc cu virgulă cuvintele. Alt hobby de-ale  mele, de altfel. E ușor de ghicit de ce bilanț, de obicei fac asta, dar nu în scris. Anul acesta am decis să o fac sub formă de listă pentru că sunt mare fană liste și să le pun în două categorii. Am senzația că trendul psihologiei pozitive este încă în vogă, ăla de zice să fii fericit și cu zâmbetul pe buze chiar dacă ți-a luat foc casa și soțul/soția a fugit cu BFF/sora ta cu toate economiile voastre. Prin urmare, mă voi strădui să rămân pe această cale. Prima categorie se va numi, așadar, PĂ POZITIV, iar cea de-a doua, PĂ nePOZITIV. Adică rămânem în arealul lui pozitiv cu un mic prefix care, desigur, nu ne va afecta prea tare. Cam ca ordonanța trenuleț. Să purcedem, deci.

    PĂ POZITIV

    • Am timp liber. Lucru complet străin mie în ultimii 4 ani.  La un moment dat, m-am surprins având o stare inconfortabilă și m-am speriat. „Ce-o fi asta?” zic. Era…plictiseală. Am rezolvat-o rapid că-s creativă.
    • Sunt „țărancă” și mi place tare mult. Încă un pic și mă obișnuiesc și cu buda-n curte.
    • Oamenii. Încă mă surprinde faptul că primesc ajutor și sprijin de la ceilalți, aș putea spune aproape necunoscuți, și apreciez enorm asta. Descopăr în această etapă a vieții mele și într-un oraș nou mie că oamenii știu să coexiste cu cei care nu le sunt neapărat dragi și altfel decât cu ignor pasiv agresiv și bârfă denigratoare în rest. Pot, de asemenea, să spună și o vorbă bună la greu.
    • Yoga și meditația. Le-am detestat cu pasiune inițial, am zis că io-s aia care se mișcă, face, drege, nu stă aiurea în tramvai visând cai verzi pe pereți. Anul ăsta am exersat regulat proiectarea de cai verzi pe pereți și multe vieți omenești au fost salvate astfel.
    • Prietenii. Sigur că și ei „e” oameni, dar e o categorie aparte. Deși sunt departe, încă mă menționează. Chiar dacă e ca să spună câte fire albe de păr le-am cauzat.

    PĂ nePOZITIV

    • Sănătatea. Vechile și eternele mele probleme de sănătate au revenit și au adus și niște prieteni să pună de o petrecere. Din nefericire, corpul, emoționalul și buzunarul ce le dețin nu s-au distrat.
    • Oamenii. Am încredere că te prinzi de ce sunt trecuți la ambele categorii. E mai ușor decât teoria relativității a lui Arnold Swarzenegger.
    • Tranziția. Anul acesta am făcut mici modificări, mai exact, am schimbat tot: oraș, loc de muncă, locuință. Deși practic sunt toate noi și vechi toate, unele noutăți vechi îmi dau de furcă. Mă consolez cu una din zicalele mele favorite: ”Nothing lasts forever” și încerc să am răbdare. Cel mai des, eșuez, dar partea bună este că mai pot să încerc.

    Punem punct că am lungit-o destul. Ce-mi doresc pentru 2025? Păi să năpârlească nePOZITIVUL, evident. Ceea vă doresc și vouă! La mulți ani!