Neuronu' Hormonal

Category: Răutăcisme/Ventilare/Opinii

Diverve subiecte care îmi obosesc neuronu.

  • Perfecțiunea rasei umane

    Toți ne declarăm educați, grijulii cu cei din jur și cu mediul și cu o coloană vertebrală de excepție. Vă provoc să faceți un mic studiu pe lângă voi, sunt convinsă că declarativ sunteți toți fără pată sau cu pete minuscule. Și, totuși, nu pot să nu mă întreb cum de…

    • suntem toți amabili și politicoși, dar auzi invective la tot pasul.
    • suntem toți înțelegători, dar sună claxoanele și răspunsurile răstite sau pasiv agresive la tot pasul.
    • iubim natura și animalele, dar doar dacă nu interferează cu viața noatră perfect dezinfectată și betonată. Nimeni nu are timp să se implice în comunitate, fie că vorba de strâns gunoaie, ajutat cu animalele abandonate, cu persoanele vârstnice abandonate sau copiii abandonați.
    • iubim pacea, dar ne războim de la începutul lumii din diverse motive „valide”
    • suntem săritori, dar nu ne cunoaștem vecinii și construim garduri cât Marele Zid Chinezesc. Unii filosofi argumentează că dacă n-ar fi ura n-am ști să apreciem iubirea, că e musai să coexiste,la fel ca binele și răul. Așa o fi, maică, dar sunt zile când nu poți decât să exclami precum multe prea aclamatul Eminescu: „Totuși este trist pe lume”. Hormonul și neuronu pe lipsă de endorfine.

  • De ce-mi place să fiu „țărancă”

    Am schimbat blocul cu casă la țară și-mi place la max. Pentru că mergând în fiecare zi în fundul curții la budă îmi fac ușor numărul de pași zilnic. Asta în primul rând. Să le vedem pe celelalte:

    1. curte
    2. curte
    3. rufe uscate afară
    4. curte
    5. mâtze
    6. grădină
    7. liniște
    8. comunitate
    9. zero trafic
    10. accesul la produse locale
    11. liniște
    12. timpul
    13. rânduiala
    14. să iau vitamina D când e soare
    15. vecinii
    16. curte
    17. îmi pot spăla mașina singură
    18. mirosurile
    19. îmi culeg singură verziturile de salată. Vei observa că mă repet, nu, nu am sughițat, e doar o modalitate de a accentua cât de mult îmi place și atât. Sănătate și fericire, Neuronu și hormonu

  • Lucruri din categoria „nu ai niciodată prea multe”

    Mă străduiesc să nu pic în trendul consumerismului sau al „iubirii” de țoale de firmă, al cheltuielilor inutile etc., dar cum sunt o simplă muritoare am și eu slăbiciunile mele. Iată o mică listă a lor (cum altfel decât listă?):

    1. cercei – am multe perechi, nu destui și în nici un caz prea mulți. Sunt minimalistă și la accesorii: Garminul și cerceii.Dar musai cercei, când uit să-mi pun mă simt de parcă aș defila toată ziua nudă. Și nu exagerez când zic asta.
    2. cărți – în orice format. Cred că pentru iubitorii de citit e simplu de înțeles de ce. Dar să reiterăm: pentru că sunt o sursă inepuizabilă de învățăminte, umor, lecții de viață, au puterea să te transpună într-o altă lume și aș putea continua până mâine.
    3. creme de față: am întotdeauna deschise 4 și dacă se termină una îmi iau încă 4. Ca să fie. Povestea din spate este că mi-a fost foarte greu că-mi găsesc o cremă potrivită dat fiind tenul meu deșertic și mereu îmi luam creme să le încerc…Creme care de cele mai multe ori nu se potriveau pielii mele și asa rămâneau pe acolo. Azi, după luni seculare, pentru că-s tânără, am învățat să le folosesc deodată (dar în momente diferite ale zilei) ca să obțin ce am nevoie.
    4. lenjerie intimă – în funcție de programul zilei, de activități și ținute, o schimb de 1-3 ori pe zi. Are sens că am nevoie de multă, nu?
    5. munți/natură – și asta e simplă, pentru mine cel puțin. Pentru că jungla urbană este o sursă inepuizabilă de stres, animale ciudate, prea mult beton și prea puțin verde. Mai sunt și altele, cu siguranță, dar cam asta ar fi baza…

  • Vocea interioară e o mică plajă

    Eu consider vocea interioară și instinctul două lucruri diferite. Nu sunt psiholog, nu am studii în domeniu, este doar modul în care mi le-am clasificat eu. Vocea interioară vorbește sau țipă, în unele cazuri, din experiențele anterioare, majoritatea nasoale, deci rolul este să te protejeze de ce percepe ea ca fiind un pericol. Ne vrea binele, cum ar fi, doar că algoritmul pe baza căruia pune un anumit eveniment în coșul „nu atinge că te arde” poate fi greșit și atunci, evident, și generalizarea este greșită. Instinctul, pe de altă parte, este simțul ăla care te avertivează înainte să-ți dai seama că ceva pute chiar dacă n-ai dovezi sau studii de la cercetătorii britanici. Ne este greu să credem în ceva așa, fără dovezi, fără chestii, pentru mine cel puțin, am refuzat sfaturile instinctului mai bine de jumătate din viață cu justificarea: „Sunt o femeie cu un neuron funțional, voi judeca și voi emite păreri după ce voi trece totul prin filtrul lui”. Da, acum râd și eu de asta. Adică e lăudabil ce încercam eu să fac, nu neg, dar de cele mai multe ori tot la prima concluzie mă întorceam cu timpul pierdut aferent. Ca să nu mai zic că între timp m-am convins că „a fi obiectiv” e o prejudecată subiectivă învelită în staniol rațional. Tot ce este uman este subiectiv. Simplu. Dar să revenim, dacă te uiți prin prisma faptului că suntem animale, atunci vei înțelege că multe alte specii de animale au instincte. Specializate pe ce au ele nevoie, evident, și nu fac studii în străinătate ca să se specializeze. Și toate sunt tot pentru a te pune la dăpost de animale nasoale sau împrejurări care nu-ți sunt prielnice.

    Între vocea interioară și instinct, clar votez cu instinctul, problema e că prima e mai insistentă decât un copil de 5 ani care repetă de 500 de ori întrebarea: mami, ce înseamnă oral? În plus, dacă suntem într-o zi în care hormonu e la putere și nu neuronu, ai pus-o de o criză și un episod de „decădere” cum zice maică-mea. Dacă în mintea ta se ițește înrebarea: „Bun, și ce-ar trebui să facem atunci?” Răspunsul este da, unde da = fă ce poți ca să fii bine și să încerci să balansezi hormonu și neuronu. Da, știu că e greu, dar se cheamă „veață”.

    Cheia titlului: traduceți plajă în engleză apoi gândiți-vă la omofonul ei.

    Hormonu, că neuronu e în vacanță.

  • Kant vs. Sandra Brown

    Cărțile sunt cea mai tare invenție, după săpun și hârtia igienică. Igiena ne ține departe de boli, cărțile, oh cărțile, ne hrănesc mintea și sufletul, ne țin departe de centrifuga vieții omului gata oricând de o bârfă, de o judecată gratuită, de un sfat pe care nici el nu-l urmează, dar și se capcanele propriei minți. Într-un cuvânt, sunt perfecte. Ar putea fi lucrurile atât de simple în universul uman ? Ce utopie! Omul are grijă să rafineze și să elitizeze orice, astfel că nu toate cărțile sunt egale. Voi exemplifica pentru clarificare. Așa cum, întru-un grup, nu poți spune că ai o Dacie din 2000 ca să nu fii sărăntocul înconjurat de BMW-ști, Mercedes-iști, ci vei spune „Conduc o mașină clasică”, la fel și cu cărțile. Vei spune „citesc o carte ușoară, de relaxare” sau și mai simplu, „un roman” la fiecare carte care nu este considerată piatră de temelie pentru un intelectual adevărat, adică nu e Kant, Schopenhauer, Shakespeare (în original, evident) etc. Nu, nu vă recomand să vă schimbați lista de lecturi. Citiți ce vă cer starea de spirit, momentul, mintea, mintea și sufletul. Schimbați-vă grupul sau, și mai bine, fiți voi în orice împrejurare. Unapologetically. (dacă știți echivalentul românesc, vă rog să-mi spuneți).

    La multe pagini citite!

  • Provocarea de a fi femeie

    Premisa: m-am născut femeie, mă identific ca femeie, trăiesc ca femeie și-mi număr hormonii nărăvași în fiecare seară. De asemenea, am trecut de prima adolescență, adică am trăit câte ceva din toate. Balivernele care urmează reflectă cu siguranță asta. Savurați, reflectați și dați-mi și perspectiva voastră.

    • nedumerirea celor 20 de cm
    • parcarea, de orice fel
    • să fii asertivă fără să fii tiranică
    • să fii feminină fără să fii pitzi
    • să te aperi fără să fii belicoasă
    • să te accepți când ești zână, dar mai ales când ești ciumă
    • să fii fidelă, dar nu pustnică
    • să înveți să pierzi fără să ștergi cu tine însăți pe jos
    • să înțelegi că atunci când hormonul e la cârmă, lucrurile nu ies
    • să flirtezi fără să pari „ușoară” sau „disperată”
    • să fii amabilă, nu supusă
    • să fii birjar, dacă nici o altă metodă nu funcționează, fără să pierzi din feminitate
    • să mănânci și să bei ce-ți pică bine, nu doar să ciugulești pentru că „așa-i stă bine unei doamne”
    • să ceri ceea ce ai nevoie, fără să te simți slabă sau dependentă
    • să nu-ți fie rușine pentru că ai libidou
    • îmbracă-te adecvat ocaziei, dar în stilul tău
    • să fii feministă, nu masculină sau misandrină
    • poartă fusta cât de scurtă vrei tu, dar nu la biserică sau la vreun eveniment la lucru
    • fii „în perioada aia a lunii” cum vrei tu că trebuie s-o duci Cam atât mi-a venit în minte, sigur că lista nu-i exhaustivă și cu siguranță „veața” îmi va aduce și alte provocări. Neuronul și hormonul filosofi

  • Dezvoltarea personală

    Să clarificăm puțin: consum și eu ca tot omul modern cărți de dezvoltare personală și lifestyle și etc., deci nu mă ascund după un fir de papură și nu zic să le dăm cu uleiuri esențiale ca să iasă demonii din ele. Vreau doar să mă bag în seamă cu perspectiva mea după ce am consumat ceva literatură din asta motivațională. Acestea fiind stabilite să dăm cu critica. Ca de obicei, voi face o listă pentru că îmi gâdilă nevoia de ordine și îmi bucurǎ ochiul.

    • Citește cu ochiul critic larg deschis. Adică nu lua totul de bun, ci trece-l prin filtrul neuronului şi emoționalului tǎu. Exemplu personal: printre primele cărți citite era una care promova optimismul în orice împrejurare. Mi-a luat un minut, dar am pus cartea în teancul “când a fi crizǎ de hârtie igienică”.
    • Verifică. Mi se pare redundant în ziua de azi, dar o s-o spun : oricât de interesantă este o idee, o carte, o persoană, un filmuleț, o provocare online, VERIFICǍ sursa şi ideea. Nu putem spune în ziua de azi că nu putem cerceta orice în partea asta de galaxie. Sigur că vrei sa fii cool făcându-ți un selfie mângâind un crocodil că așa ai văzut nush unde pe net, dar șterge praful de pe sinapsele alea înainte și vezi ce inseamnă un crocodil care nu-i poșetă.
    • Nu șterge ceva de pe lista de “hmm, sună interesant “ doar pentru că e un clișeu. Uram clișeele şi trăiam ca să le contrazic, însă timpul mi-a arătat că e ceva de capul lor. Dar tot trebuie să-ți faci temele.
    • Începe cu tine. Dezvoltarea asta personală începe și se gatǎ cu tine, e procesul tău, drumul tău. Deci cunoaște-te pe tine, învață să colaborezi cu tine, să vezi pe unde scapi ulei și unde strălucești mai ceva ca un soare pe un cer senin în mijlocul lui iulie. Apoi vezi ce iei și ce integrezi la tine din jurul tău. Abia după toate filtrele astea poți să treci la pasul urmǎtor:
    • Încercare și eşec. Din păcate, multe chestii la asta se reduc. Orice rețetă ți-ar vinde oricine şi jurǎ pe roșu cǎ a funcționat la 99.99% dintre bacterii există întotdeauna şansa ca tu sǎ fii bacteria aia care nu se aliniază sau ai fost mințit. Cum ti-a fi norocul.
    • Scurtăturile. Toți vrem tinerețe eternă asociată cu saci de bani care se înmulțesc nu scad, sǎ mâncăm orice, oricât, oricând şi să o facem pe Kate Moss să pară grasă pe lângă noi. Iar cireașa de pe tort să fie sănătatea din fier beton combinat cu titanium. Nu există scurtături pentru muncǎ. Nu legale, cel puțin și/sau etice și fǎrǎ consecințe. Da, știu, sunt nașpa.

    Concluzie: ca orice româncă cu studii superioare care crede că părerea ei e ca electricitatea pentru epoca industrializării încep cu deci.

    Deci înainte să te alături unui trend care te învață să inspiri și să expiri doar oxigen nepoluat prin tehnici secrete împărtășite de un asgardian unui tip care i s-a părut a fi vrednic, caută soluții simple, la îndemână, de bun simț și bună minte.

    Neuronul si hormonul iluminați

  • Nedumeriri feshioniste

    Cămăși slim fit la burtoși/ colanți, fuste scurte la dudui durdulii (ce ziceți de aliterația asta?) etc.

    Ce resorturi psihologice te pot face să te uiți în oglindă și să zici: mamă, ce sexi mă simt/o să bălească toată demografia între 10 și 99 de ani de toate orientările sexuale și identificarile de sex? Și o zic cu toată curiozitatea! E ceva ce mi-a scăpat și m-a nedumerit mereu. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu nimeni, fiecare cum se simte bine în pielea ei/lui. Întotdeauna am zis (cel puțin de când a răsărit soarele JLO pe scenă) că femeia trebuie să aibă forme, iar bărbatul să fie numa’ bun (adică nici rotund, nici pătrat de mușchi). Mai degrabă am o prejudecată față de femeile care promovează tot felul de diete dătătoare de disfuncții sau care apelează la tot felul de substanțe-minune care “înghit” grăsimea decât persoanele numite în popor “sănătoase și roșii în obraji”. Nedumerirea mea vine din faptul că ea/el pare să se îmbrace pentru persoana care vrea să fie și nu pentru cine este de fapt. Și asta rănește ochiul. Skinny jeanșii nu te fac skinny! Cămașa slim fit nu te face fit! Aș îndrăzni să zic : chiar, din contră! Da, știu, sunt nasoală. Ce să zic, maică?Nimeni nu i perfect.

  • Hormonu’ sau neuronu’?

    După modelul filmelor de genul „Batman vs. Superman” articolul de mare valoare de astăzi va gravita în jurul acestei dileme feminine. Căci doar femeile au hormoni,nu? NU! Dar treacă de la noi.  Așadar, la întrebarea cine cântă în ograda ta : neuronu sau hormonu răspunsul este DA! Clar, ferm, definitiv! Și acum sar bărbații: păi da, că voi n-aveți nici o logică, nici voi nu vă înțelegeți, d- apăi noi…  Țineți neuronul în pantaloni că te luminez mintenaș. Și vei fi uluit de cât de simplă e explicația, pur și simplu, avem zile și zile, zile în care suntem bff cu neuronu, apoi în altele suntem la toartă cu hormonu. Nu cred că există femeie pe această magnifică planetă care să nu fi pățit să se uite în oglindă și să zică: tu, dragă, da’ cine-i zâna asta care mă privește ? iar ziua următoare să se uite în aceeași oglindă și să exclame: Piei, muma pădurii, du-te înapoi în caverna din care te-ai ivit! Motivul: veața!cu toate ale ei, mai mici sau mai mari, dar întotdeauna de la 20 cm în sus. Simplu, nu? Tot ce poți face tu este s-o înțelegi, s-o sprijini și să-i pui cafeaua în mână dimineața când iese muma pădurii din dormitor. Îți garantez io, în scris, aici, că o să-ți zâmbească și o să-ți mulțumească. Excepție dacă e alergică la cafea. Fii convins că și ea face la fel pentru tine doar că tu  nu vezi de aia 20 de cm.

                    Încă o zi, încă un serviciu în folosul comunității. Vorba cântecului: I feel good…

    Cu satisfacție,

    Hormonu de serviciu

  • Note to self

    Monstrul obsedat de control anexat personalității mele încântătoare (pe care de vreo 8 ani incoace il tin in lesa pe cat posibil) a suferit o lovitura care i-a cam tăiat  gazul.  Nu este nimic mai rǎu pentru un control freak decât incertitudinea. Și totuși, vorba americanului : “Look at you, still alive and s@&t!”. Da, viața nu se gatǎ cu necunoscutul, sigur că-ți dă fiori și nu din ǎia buni. Sigur că tânjești dupǎ zona de confort, dar când ea este atât de departe de n-o vezi nici cu binoclul începi să vezi altele. Ca de exemplu: resursele tale și oamenii care-ți sunt aproape și asta nu e lucru puțin, e de-a dreptul și de-a stângul uriaș. Umblă vorba din înțelepciunea colectivă cǎ sigur va ieși un lucru bun. Însă și el e plecat în vacanță pe Pluto împreună cu zona mea de confort… Pânǎ se întorc, mǎ descurc cum pot.