Category: Povești/Fabule

De la Prințesă către Făt Frumos ca refulare și încheiere:

Ție îți plac simetriile, iar mie asimetriile și m-am gândit că ar fi poetic să închidem capitolul cu ambele amândouă împreună deodată ca să fim fericiți și mulțumiți. Capitolul nostru a început cu o listă a calităților mele pe care le-ai văzut prin lentila omului îndrăgostit și terminăm cu lista defectelor pe care le-ai văzut tot tu ca fiind incompatibile cu statutul de Prințesă. Dacă asta nu e lirism pur nu știu ce poate fi. Cel puțin așa cred eu și părerea ta nu mai contează oricum. Să purcedem, deci.

Prințesa are opinii, preferințe și sistem de valori care uneori diferă de-ale tale. Ghinion!

Prințesa uzează și extenuează mașinile de spălat haine și vase. Cât de inuman!

Prințesa nu parchează între stâlpii din fața porții desemnați mașinii ei. Câtă indolență și indisciplină!

Prințesa adoră să fie implicată în deciziile privind activitățile comune, proiectele de pe lângă casă etc. Câtă aroganță, doară toate sunt ale lui Făt Frumos!

Prințesa iubește florile și copacii și vrea cât mai mulți. Vrea să facă junglă din curte!

Prințesa arde prea multe lumânări și prea multe uleiuri esențiale. E vrăjitoare!

Prințesa e friguroasă și extenuează toate sursele de căldură. Strică tot!

Prințesa vrea să mânce în fiecare zi. De 3 ori pe zi!!

Deci, e groasă rău. Să vă ferească bunul Dumnezeu de astfel de Prințese.

Și-am încălecat pe un hormon

și am refulat nemonoton!

A fost odată ca niciodată un Făt Frumos din Împărația de Vest care și-a găsit Prințesa într-o altă Împărăție mai mult sau mai puțin îndepărtată. Și pentru că lucrurile mergeau bine au decis să-și facă cămin împreună în Împărăția de Vest. Cel puțin așa înțelesese Prințesa. În realitate, Prințesa trebuia să facă un doctorat la fiecare câteva luni ca să înțeleagă sistemul pe culori ale spatulelor lui Făt-Frumos, căci se schimbau des și era VITAL să nu fie folosită culoarea greșită în nici o altă împrejurare. Nici bomba atomică nu era mai periculoasă ca folosirea defectuoasă a acestor instrumente esențiale din bucătărie. Prințesa și-a dorit un parteneriat armonios așa că a încercat sârguincioasă să învețe și să respecte codul impus, cum regulile se schimbau după toanele și tonurile lui Făt Frumos, curând viața de cuplu a devenit un coșmar. Și când paharul s-a umplu, Prințesa i-a spus lui Făt Frumos să-și bage spatulele în…dulapul de la capătul satului că ea avea lucruri mai bune de făcut cu viața ei: cum ar fi să-și caute alt Făt Frumos…

Lecția: compromisurile nu sunt atot aducătoare de armonie și viață înfloritoare în cuplu, iar limitele trebuie setate și implementate clar de la momentul zero. Restul sunt povești cu miros fals de dezvoltare personală care în viața reală au zero aplicabilitate.

Hormonul inflamat.

Îmi place să mă îmbrac cu ceva drăguț, confortabil și care să mă avantajeze ca orice altă femeie care n-a făcut carieră ca fotomodel sau actriță. Adică fără să dau saci pe bani pe țoale cu nume jmekere, altfel spus. Asta înseamnă că nu trăiesc ca să-mi cumpăr o pălărie din puf de ornitorinc pe care să scrie „Dihor” cu jvarovschi. Deci nu-mi place nici să cheltuiesc averi nici să irosesc timp pe care le pot folosi cu alte scopuri mai dragi suflețelului meu. Și totuși, m-am văzut obligată să vânez câte un articol de îmbrăcăminte mai ceva ca o femeie trecută de 30 de ani care caută soț ca să închidă gura lumii. Când spun „vânătoare” vreau să zic: muncă de cercetare citind articole și privind videouri pe YT, răscolind siteurile de profil, cumpărând ieftin, mediu și scump sperând să dau peste peștișorul de aur. După zeci de… luni bune ca experiență pot să afirm cu 100% încredere că un sutien cu adevărat bun este chiar mai greu de găsit decât un bărbat bun! Da,da! Știu că vreți să mă contraziceți, dar întâi citiți și apoi discutăm.

În primul rând, la sutien nu prea ai spațiu de alegere, ai o mărime și numa și doar aia ți-e bună, punct! Nu poți să zici: n-o fi el foarte înalt, dar mă trezește în fiecare dimineață cu cafeaua proaspăt făcută. Încă o dată: mărimea ta e UNA chiar dacă unii o numesc 32B sau 40C, dar pe la al 7-lea sutien probat descoperi că la magazinul în cauză și-e bun și 45D și 40C!! La bărbat nu cred că te interesează să aibă 35 de ani, 7 zile și 9 ore, să fie Berbec din prima decadă și cu gropițe (unde vrei tu). În plus, cred că știm cu toa(n)tele că principiul „unu și bun” nu mere la sutien. Îți iei sutienul în funcție de ce porți în ziua respectivă: tricou, bluză de mătase, decolteu, culoare, material, suport etc. Mă îndoiesc că doriți un tip cu care să mereți în vacanță și unul pe care să-l duceți la mami și la tati. Eu vorbesc, evident, de relații, nu de „fun in the Sun”. Pentru aia îți iei un sutien super sexy și super incomod cu care trebuie să ai grijă cum te miști ca să nu dai „prea mult din casă”.

Acum înțelegeți de ce mi-am permis să fac astfel de afirmații? Sper că la voi e mai roz situația la sutiene și la bărbați că la mine… Vestea bună este că aștept o comandă, deci țineți-mi pumnii. De sutiene, zic.

Neuronu amuzat și hormonu iritat (da, se poate, cum să nu!)

Da, melodia lui Taylor Swift. Sunt fană de mulți ani, de pe la începuturi aș zice. Nu înțeleg de ce este considerată „cântăreața adolescenților”, nu că n-aș fi o adolescentă la cruda vârstă de 43 de ani…Dacă ascultați cu atenție veți remarca că melodiile ei sunt ceea ce eu consider „adevărate”: linie melodică faină, voce nu mai zic, rimele indică cel puțin două sinapse, iar versurile nu sunt doar onomatopee ci spun o poveste. Poveștile sunt experiențele ei de viață pe care le pune pe note ca să nu dea bani la psiholog și, ce să vezi, lumea rezonează cu sentimentele ei transformate în hituri și, boom, e faimoasă la nivel mondial. Cred că și triburile din jungla amazoniană au auzit de ea…Melodia de care vreau să vă povestesc astăzi se numește I Can Do It With A Broken Heart apărută pe ultimul ei album (de care știu eu, cel puțin). După titlu ai zice că plânge după o despărțire. Da și nu. Da, suferă după o relație eșuată, dar în același timp, cântă, dansează și își onorează obligațiile profesionale cu entuziasmul cuiva „care își serbează ziua de naștere”. La primele ascultări am avut impresia că i-au murit lăudătorii că prea se ridica în slăvi…Apoi, m-a lovit, nu pentru că aș fi eu vreun geniu, ci pentru că fix atunci treceam prin ceva similar și am priceput. Care-i, de fapt, mesjaul de luat cu noi? Că suntem puternice și ducem viața cu toate cele, deși sufletul nostru e bucățele. Cred că ăsta-i epitomul rezistenței și tăriei în fața adversităților, adică pur și simplu „veața”. Gândește-te la asta data viitoare când Mercur e retrograd. Și iată cum o melodie ne poate ridica moralul data viitoare când înotăm în apele melancoliei.

Neuronu și hormonu muzicali

Au fost râsete, au fost glume pe care le înțelegeam doar noi, a fost dans în timp ce găteam împreună, au fost vacanțe tihnite, distractive și pline de mișcare.Au fost…

Am vrut un cămin pentru amândoi, un parteneriat în care să construim o viață liniștită și pline de râsete, dans și vacanțe într-o lume gri și tulbure, uneori. Am vrut…dar n-am reușit.

Acum lumea gri și tulbure este între și în noi, iar eu caut liniște și râsete în afara noastră. Așa că…it is time to say goodbye.

Îmi doresc și își doresc să găsim ce ne dorim cel mai mult.

100% hormon.

Iubesc ironia, consider că fără ea viața e pustiu. Abilitatea de a găsi umorul în situații dificile este esențială pentru o „mansardă” sănătoasă. Contează, desigur, și de care parte a ironiei te afli. Ce înseamnă asta? Vă voi exemplifica:

Zilele trecute remarcam că sesiunile de antrenament cu greutăți au dat roade (după mai multe luni, aproape de 1 an). Sânii mei par să se fi ridicat de pe parchet , ceea ce nu-i lucru puțin, mai ales când ești la a doua adolescență. Pe de altă parte, azi dimineață am constatat că s-au înmulțit „buchețelele de flori” de la colțul ochilor și că pleoapele mele vor să-mi ajungă sânii din urmă. „Ce ironie” m-am gândit. Fiind de partea sudică a acestei situații m-am amuzat și nu prea. Dar tu, care ești la nord, ai putea râde cu poftă și eu n-o să mă supăr. Până la urmă, râdem amândouă. E win-win.

Hormonu poartă pantalonul, dar e și neuronu prin zonă.

Nu vorbim de fond de ten. Vorbim de valoarea pe care o poate aduce ceva oricât de mică. Sunt educată de acasă și apoi și la școala să văd valoarea din spatele luciului. Multă vreme nici n-am pus preț pe formă, spre a doua adolescență am înțeles că, totuși, chiar și eu mă uit altfel la mine dacă pun și un pic de luciu de buze. (te-ai prins?!) Interesant este că găsești lucruri de prețuit/învățat de unde nu te aștepți dacă te uiți cu „umpic” de atenție. M-am gândit să vă arăt unde găsesc eu chestii pe care le consider valoroase într-un fel sau altul. Astăzi, piesa ”Perfect 10” de la The Beautiful South. E o piesă veche, a fost dragoste la prima auzire pentru mine, apoi când am căutat și versurile dragostea asta s-a cimentat definitiv. Să vă detaliez: la o primă ascultare ai zice că e o piesă drăguță, ritmată, te binedispune. La a doua, începi să simți o undă de misoginism…însă la a treia înțelegi că oamenii (interpreții adică) aduc o laudă femeilor (și bărbaților, dar ne concentrăm pe ele) cu forme și ridică în slăvi corpurile care nu sunt nici scânduri, nici saci de cartofi cu cap pe care le văd promovate extensiv în societatea noastră, pe lângă caricaturizarea unor trăsături prin umflarea lor ca pe pr$z8v0t@v#le ce le foloseai pe post de baloane că oricum n-aveai la ce să le folosești. Da, mă refer la botox și la ce-o mai fi.

She’s a perfect ten
But she wears a 12
Baby, keep a little two for me
She could be sweet 16
Bustin’ out at the seams
It’s still love in the first degree

Ca să vă ilustrez ce zic mai sus, iată prima strofă. Ce te lovește din prima e că sunt multe cuvinte, nu onomatopee ca în muzica modernă. Apoi ne dă KO scurt cu un joc de cuvinte genial, perfect 10, adică o Nadia Comăneci la gimnastică combinată cu o siluetă de vis. În acest caz, visul trubadurului în care Nadia lui poartă o rochie de tip ”Bustin’ out at the seams”, sau altfel spus: o rochie care îi accetuează resursele naturale și bogăția mai ceva ca un documentar de pe National Geographic. Mai departe vă invit să descoperiți și să vă minunați.

When he’s at my gate, with a big fat eight
You wanna see the smile on my face
And even at my door, with a poor poor four
There ain’t no man can replace

‘Cause we love our love in different sizes
I love her body, especially the lies
Time takes it’s toll, but not on the eyes
Promise me this, take me tonight

If he’s extra large (that’s me) well I’m in charge (uh-huh)
I can work this thing on top
And if he’s XXL, well what the hell (uh-huh)
Every penny don’t fit the slot

And the anorexic chicks that model six
They don’t hold no weight with me
Well eight or nine, well that’s just fine
But I like to hold something I can see

‘Cause we love our love in different sizes
I love her body, especially the lies
Time takes it’s toll, but not on the eyes
Promise me this, take me tonight

I’ve bought a watch to time your beauty
And I’ve had to fit a second hand
I’ve bought a calendar and every month
Is taken up by lover man

‘Cause we love our love in different sizes
I love her body, especially the lies
Time takes it’s toll, but not on the eyes
Promise me this, take me tonight

‘Cause we love our love in different sizes
I love her body, especially the lies
Time takes it’s toll, but not on the eyes
Promise me this, take me tonight.

Enjoy!

Am adunat (mental) în acești puțini ani de când mă aflu pe acest plan existențial câteva complimente care mă fac să râd și la multe… luni de când le-am primit. Și m-am gândit să le pun pe hârtie pentru că eu sunt de modă veche și, ulterior, iată, s-a născut un post. Fără s-o mai lungim, că groasă este deja, iată topul:

1. „Arăți bine pentru vârsta ta” (mi s-a spus de mai multe ori, dar prima dată când am auzit-o m-a distrat foarte tare. Mi-a zis-o o fată, colegă de sală)
2. „Ești ca un bărbat!” (am râs cu lacrimi, mi-a zis-o un prieten bun. M-a distrat și cum mi-a explicat, inconfortabil, ce-a vrut să zică cu asta.)
3. „Eram în trafic, cu mașina, și am văzut o bunăciune pe bitză, dar când m-am apropiat erai doar tu!” (a trecut ceva apă pe Someș de atunci, dar încă mă distrează.)
4. „Ești bună de nevastă, păcat că ești obsedată de animale!” (asta într-o conversație care nu a avut nici o legătură cu „complimentul”)
5. Ia uite cine are bărbiță acum! (medicul ortodont după intervenția chirurgicală, eu neavând nici un indiciu vreodată în viață, până atunci, că n-aș fi avut „bărbiță”)
6. Da, tu poți poți să folosești ulei de măsline că nu ești grasă. (mediul nutriționist la care mersesem pentru probleme de sănătate, nu ca să slăbesc)

Cam astea ar fi, nu le-am luat personal, nu m-am ofensat, chiar m-au distrat și rămân cu mine, iar acum și cu voi, puhoiul meu de cititori. (nu, n-am fumat nimic, doar îmi induc singură optimism)

Hormonu și neuronu amuza(n)ți