Neuronu' Hormonal

Category: Povești/Fabule

SF-uri din nebuloasa neuronului.

  • De care parte a ironiei ești azi?

    Iubesc ironia, consider că fără ea viața e pustiu. Abilitatea de a găsi umorul în situații dificile este esențială pentru o „mansardă” sănătoasă. Contează, desigur, și de care parte a ironiei te afli. Ce înseamnă asta? Vă voi exemplifica:

    Zilele trecute remarcam că sesiunile de antrenament cu greutăți au dat roade (după mai multe luni, aproape de 1 an). Sânii mei par să se fi ridicat de pe parchet , ceea ce nu-i lucru puțin, mai ales când ești la a doua adolescență. Pe de altă parte, azi dimineață am constatat că s-au înmulțit „buchețelele de flori” de la colțul ochilor și că pleoapele mele vor să-mi ajungă sânii din urmă. „Ce ironie” m-am gândit. Fiind de partea sudică a acestei situații m-am amuzat și nu prea. Dar tu, care ești la nord, ai putea râde cu poftă și eu n-o să mă supăr. Până la urmă, râdem amândouă. E win-win.

    Hormonu poartă pantalonul, dar e și neuronu prin zonă.

  • Forma fără fond vs cu fond

    Nu vorbim de fond de ten. Vorbim de valoarea pe care o poate aduce ceva oricât de mică. Sunt educată de acasă și apoi și la școala să văd valoarea din spatele luciului. Multă vreme nici n-am pus preț pe formă, spre a doua adolescență am înțeles că, totuși, chiar și eu mă uit altfel la mine dacă pun și un pic de luciu de buze. (te-ai prins?!) Interesant este că găsești lucruri de prețuit/învățat de unde nu te aștepți dacă te uiți cu „umpic” de atenție. M-am gândit să vă arăt unde găsesc eu chestii pe care le consider valoroase într-un fel sau altul. Astăzi, piesa ”Perfect 10” de la The Beautiful South. E o piesă veche, a fost dragoste la prima auzire pentru mine, apoi când am căutat și versurile dragostea asta s-a cimentat definitiv. Să vă detaliez: la o primă ascultare ai zice că e o piesă drăguță, ritmată, te binedispune. La a doua, începi să simți o undă de misoginism…însă la a treia înțelegi că oamenii (interpreții adică) aduc o laudă femeilor (și bărbaților, dar ne concentrăm pe ele) cu forme și ridică în slăvi corpurile care nu sunt nici scânduri, nici saci de cartofi cu cap pe care le văd promovate extensiv în societatea noastră, pe lângă caricaturizarea unor trăsături prin umflarea lor ca pe pr$z8v0t@v#le ce le foloseai pe post de baloane că oricum n-aveai la ce să le folosești. Da, mă refer la botox și la ce-o mai fi.

    She’s a perfect ten
    But she wears a 12
    Baby, keep a little two for me
    She could be sweet 16
    Bustin’ out at the seams
    It’s still love in the first degree

    Ca să vă ilustrez ce zic mai sus, iată prima strofă. Ce te lovește din prima e că sunt multe cuvinte, nu onomatopee ca în muzica modernă. Apoi ne dă KO scurt cu un joc de cuvinte genial, perfect 10, adică o Nadia Comăneci la gimnastică combinată cu o siluetă de vis. În acest caz, visul trubadurului în care Nadia lui poartă o rochie de tip ”Bustin’ out at the seams”, sau altfel spus: o rochie care îi accetuează resursele naturale și bogăția mai ceva ca un documentar de pe National Geographic. Mai departe vă invit să descoperiți și să vă minunați.

    When he’s at my gate, with a big fat eight
    You wanna see the smile on my face
    And even at my door, with a poor poor four
    There ain’t no man can replace

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    If he’s extra large (that’s me) well I’m in charge (uh-huh)
    I can work this thing on top
    And if he’s XXL, well what the hell (uh-huh)
    Every penny don’t fit the slot

    And the anorexic chicks that model six
    They don’t hold no weight with me
    Well eight or nine, well that’s just fine
    But I like to hold something I can see

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    I’ve bought a watch to time your beauty
    And I’ve had to fit a second hand
    I’ve bought a calendar and every month
    Is taken up by lover man

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight

    ‘Cause we love our love in different sizes
    I love her body, especially the lies
    Time takes it’s toll, but not on the eyes
    Promise me this, take me tonight.

    Enjoy!

  • Cele mai tari complimente

    Am adunat (mental) în acești puțini ani de când mă aflu pe acest plan existențial câteva complimente care mă fac să râd și la multe… luni de când le-am primit. Și m-am gândit să le pun pe hârtie pentru că eu sunt de modă veche și, ulterior, iată, s-a născut un post. Fără s-o mai lungim, că groasă este deja, iată topul:

    1. „Arăți bine pentru vârsta ta” (mi s-a spus de mai multe ori, dar prima dată când am auzit-o m-a distrat foarte tare. Mi-a zis-o o fată, colegă de sală)
    2. „Ești ca un bărbat!” (am râs cu lacrimi, mi-a zis-o un prieten bun. M-a distrat și cum mi-a explicat, inconfortabil, ce-a vrut să zică cu asta.)
    3. „Eram în trafic, cu mașina, și am văzut o bunăciune pe bitză, dar când m-am apropiat erai doar tu!” (a trecut ceva apă pe Someș de atunci, dar încă mă distrează.)
    4. „Ești bună de nevastă, păcat că ești obsedată de animale!” (asta într-o conversație care nu a avut nici o legătură cu „complimentul”)
    5. Ia uite cine are bărbiță acum! (medicul ortodont după intervenția chirurgicală, eu neavând nici un indiciu vreodată în viață, până atunci, că n-aș fi avut „bărbiță”)
    6. Da, tu poți poți să folosești ulei de măsline că nu ești grasă. (mediul nutriționist la care mersesem pentru probleme de sănătate, nu ca să slăbesc)

    Cam astea ar fi, nu le-am luat personal, nu m-am ofensat, chiar m-au distrat și rămân cu mine, iar acum și cu voi, puhoiul meu de cititori. (nu, n-am fumat nimic, doar îmi induc singură optimism)

    Hormonu și neuronu amuza(n)ți

  • Românul în lume

    British Airways: Londra Heathrow->OTP București

    Aterizăm, stewardesa ne susură tradiționalul “Welcome to Budapest!” Un “domn” deja în picioare iși ia telefonul și își suna “doamna”:

    „       –     Hai, vin acasă.

    • Când?
    • Acum, am aterizat la București.
    • Păi și cum vii?
    • Iau taxi, cum să vin? N-am cum să vin altfel.
    • Sună-l pe ăla, mânanca-l-ar dracii!
    • Lasă, vorbește mai încet că te aude oamenii din avion. Hai, vin. Hai, pa!”

    Acest exemplu de eleganță și politețe ar trebui predat în școli, să știe și copiii voștri ceva despre etichetă. Remarcați politețea față de doamna dumnealui, deschide conversația cu salutul universal acceptat ca fiind acela al unui om fin, “Hai”, urmat de fericita veste că domnul se întoarce în căminul lor, evident, încărcat de carti. Pentru un plus de fericire adus miresei lui, o anunță când a aterizat deja la capitală. Să dea dracii dacă nu-i fericire maximă! De emoție, distinsa, educata și eleganta lui doamnă răspunde ,cu gingașă grijă pentru soțul domniei sale și entuziasm, ridicând problema transportului prețiosului ei soț până la destinație și chiar îi dă salvator soluția când partenerul ei în bune si rele îi comunică că a ales taxiul ca mijloc de transport. Lucru care are sens, n-o să stea lângă orice coate goale și n-o să-și murdărească papucii Hilfiger într-un mijloc de transport în comun. Ca orice soție demna de distinsul ei consort, îl salvează cu o genială rezolvare întarită de un sănătos “mânca-l-ar dracii” ca să sublinieze relația cordială dintre ei și cel ce urmează a deveni șoferul domniei sale, soțul.

    Vă invit să luați aminte și notițe pe care să le puneți în practică! Doar așa ducem mai departe renumele românului adevărat! Așa să ne ajute Entitatea Supremă care, fie vorba între noi, cred că e felină că prea le aranjează. Sigur că și la dus a fost senzațional, dar nu se apropie de acest episod remarcabil.