Neuronu' Hormonal

Author: Neuronu/Hormonu

  • Dragă Moșule,

    Anul ce tocmai se scurge repede și haotic a fost plin de provocări pentru mine, de toate felurile, toate variind de la majore la uriașe. Toate mi-au adus lecții și experiențe, fără îndoială, dar și multă durere fizică și emoțională. Am pierdut mult, dar și am câștigat mult. Însă nu pot spune că s-au echilibrat. Câștigurile au fost, cu siguranță, apreciate și celebrate și pierderile jelite. Mă simt mai puternică acum? Nu, doar extenuată și în defensivă, poate prea mult, pe alocuri.

    Darurile pe care le-am primit anul acesta mă fac ca pentru anul ce vine să-mi doresc ceva ce nu mi-am dorit niciodată până la această vârstă. Ba, mai mult, ce-mi doresc este în contradicție puternică cu principiul meu de viață care zice că este musai să progresăm, să învățăm, să experimentăm până închidem ochii pentru vecie. Și, totuși, fiecare celulă a corpului meu simte nevoia de o pauză de la toate astea și își dorește ca în 2026 să petreacă mult mai mult timp în zona de confort, în sigur, cert și familiar, aș estima cam la un 90% din timp, ca să nu exagerăm.

    Evident, ceea ce-și doreste un control freak declarat și sub tratament și ce zice Mercur retrograd sunt în destul de mare antiteză. Ce-i făcut atunci? Păi, prea multe nu sunt, căci oricât m-aș pune de-a curmezișul în calea lui Mercur el va câștiga de fiecare dată, fără urmă de îndoială. Doar voi încerca să-mi iau momentele de respiro în serios și să le folosesc la maxim ca să-mi încarc bateria pentru cadourile care mă vor solicita. Dacă asta înseamnă să abuzez de Netflix, să dorm mult peste necesarul recomandat, să-mi fac bucurii pe care, poate, nu mi le permit cu ușurință, să fiu tristă chiar dacă primul meu impuls este să caut soluții sau portițe de scăpare, așa să fie. Ceea ce vă doresc și vă recomand și vouă. Nu neapărat aceeași rețetă, ci să scormoniți în voi să vedeți ce nevoi aveți și să vi le impliniți, indiferent cât de impotriva educației voastre de acasă e, cât de mult ați fi „în gura lumii” și alte cele. Doar Nike: just do it. Sunt convinsă că veți ieși la celălalt capăt de tunel mai pregătite pentru ce vine, și grele, dar și bune.

    Să fie un 2026 așa cum ne dorim, și dacă nu va fi, să fim echipate corespunzător să-l întoarcem în favoarea noastră.

    H&N pă profund

  • Zona de confort

    Motto-ul, crezul, mantra și credo-ul mele (nu, nu e redundanță, e accentuare) sunt că omul trebuie să învețe, să experimenteze și să progreseze până în ultima zi cu suflu. Și asta, evident, că vine și cu efecte secundare: riscuri, necunoscut, efort, consecvență, poate renunțarea la alte lucruri care îți plac, dar mai ales cu renunțarea la mult lăudata și menționata ZONĂ DE CONFORT. Aceasta nu este nimic altceva decât un program biologic și psihologic care ne recomandă, ne predispune și ne îmbie mai ceva ca o cadână la o rutină cunoscută, o cărare mult bătătorită care nu ne solicită nici un mușchi, nici o sinapsă, iar consumul de energie se apropie de zero. Eficientizare maximă pentru o viață simplă și fără riscuri. Așa că orice schimbare, oricât de mică trezește sistemul intern de alarmă care te avertizează în diverse moduri că ai luat-o pe arătură, adică ai ieșit de pe autostrada frumos asfaltată, nivelată, marcată și mult străbătută de mulți, nu că ai luat-o razna (deși nu este exclusă această opțiune niciodată). La multe femei asta înseamnă scenarii apocaliptice la care scenariștii hollywoodieni nu s-ar gândi veci, dar asta este altă discuție. Așa că să pui în aplicare un astfel de crez nu este chiar plimbare prin parc, e mai degrabă plimbare pe Everest, fără oxigen și în skecherșii tăi favoriți. Însă, în spiritul încăpățânării mele, am mers cât de departe am putut pe acest Everest metaforic care mi-a adus într-adevăr multe lecții, multe experiențe, iar zona mea de confort a fost față de mine cam cum e Venus de Pluto. Sigur că nu toate au fost bune, fericite, minunate și alte sinonime ceea ce mi-a adus mult zbucium interior și exterior (da, exersez exteriorizarea sentimentelor). „No bun, și atunci care-i faza cu învățatul ăsta cu care tot bați apa în piuă că din ce zici nu mi-e musai să gust…” Mă bucur că ai întrebat pentru că urmează concluzia: TA DAAAAAA

    După o viață de adult trăită cu acest motto în minte am ajuns la concluzia că nimic nu bate o bere băută pe canapea la un serial bun. Haha! Să mai încercăm o dată: după o viață de adult trăită cu acest motto în minte am ajuns la concluzia că toate sunt necesare, învățatul, distratul, experimentatul, rutina etc totul este să verifici cu barometrul tău interior. Dacă acționezi în acord cu el, n-o să fie totul roz bonbon, dar cu siguranță că o să treci mai ușor peste denivelările și gropile din drumul tău.

    H&N pă educație și experiență.

  • Unu pentru el și toți pentru nimeni

    Omenirea a dezvoltat dintotdeauna comportamente distructive sau ca să fiu mai corectă ȘI comportamente distructive. Fiecare eră a evoluției a adus bune și rele. Da, nu mai merem la râu să spălăm rufele că avem mașină de spălat lucru care ne-a salvat de o muncă grea și cronofagă. Ai zice că amu avem timp să facem multe altele că doar toate lucrează pentru noi…Toate lucrează pentru noi doar că noi lucrăm împotriva noastră. Poetic, nu? Mă refer la încondeierea cuvintelor că altfel situația e tristă. Mi s-a atras atenția, în repetate rânduri, în ultima vreme, că prea le generalizez. Să clarificăm, deci: cred că toți sunt la fel? Nu. Cred că există o tendință, un trend, o cutumă sociologică și psihologică? Da. Cu alte cuvinte dacă ai 5 rațe, o găină, o curcă și o oaie nu poți spune că ai un cârd de rațe (sau cum le zice?), dar nici nu poți spune că ai curci, oi și găini. Vezi unde bat? Dacă nu vezi, poți să cobori la prima. Acum că am pus balsam pe sensibilități, să-i dăm înainte.

    „Unul pentru el și toți pentru nimeni” este ceea ce consider eu a fi motto-ul mai apropiat de zilele noastre decât originalul „mușchetarilor” (e cu s nu cu ș), de ce? Păi așa fără să-mi extenuez sinapsele pot să zic câteva din comportamentele ce-mi susțin spusele: femeia independentă, polaritățile pline de ranchiună, ură și invective de genul vacciniști-antivacciniști, georgiști-antigeorgiști, deconectarea din viața reală ca să ședem protejați online de dupe tastatură, telemunca și tăt așa. Simt deja cum vă urcați în capul meu ca să-mi explicați de ce greșesc. Țineți-vă nădragii pe voi că detaliez imediat. Situațiile enumerate mai sus în sine nu sunt distructive, doar când sunt duse la extreme. Da, știu, trebuie să justific. Aveți noroc că sunt regina explicațiilor. Să luăm cazul femeii independente, bineînțeles că o femeie trebuie să aibă acces la educație, să aibă un loc de muncă, să se întrețină, dar să te închizi în casă și să te măriți cu un umeraș pentru că el sigur nu te va dezamăgi niciodată este un pic cam mult, nu? Poți fi independentă și conectată la comunitate, ajutând și lăsându-te ajutată cu sau fără umeraș. Putem avea opinii diferite și fără să-ți otrăvești comunitatea cu blasfemiile tale. Aici au mers lucrurile atât de departe încât mor copii pentru convingerile părinților, e un pic cam mult. Omenirea nu a ajuns atât de sus pentru că erau independenți și se credeau deasupra celorlalți prin inteligență și păreri. A ajuns atât de sus pentru că au colaborat, pentru că s-au unit, s-au ajutat, și-au combinat puterile, talentele, capacitățile, competențele și neuronii. Sigur că înțeleg că suntem mulți și diferiți, dar putem fi mulți și diferiți și când colaborăm, ne ajutăm, primim ajutor și ne implicăm când vedem că cineva este atacat pe stradă, de exemplu. Nu cred că persoana aflată la ananghie o să zică: nu, mulțumesc, nu vreau ajutorul tău pentru că ești vegetarian (inserează orice altceva). Prefer să fiu jefuit, agresat (sau alte situații din astea „plăcute”) decât să mă salveze un vegetarian.

    H&N puși pe salvarea omenirii

  • Apa cu săpun sofisticată

    Apa micelară a luat lumea frumuseții pe sus și a dus-o pe culmi nebănuite. Toată lumea o ridica în slăvi, demachiant minune care te face curată și zână… Io dădeam din cap și zâmbeam și dădeam din cap și mă simțeam ca o analfabetă în alte frumuseților gândindu-mă „Ce rutina mea cosmetică e apa micelară?!” Și uite așa, rușinată și pe ascuns, l-am rugat pe dl Google să mă scoată din întunericul neștiinței mele profunde ca o gaură neagră care a mâncat o gaură neagră…iată ce mi-a zis:

    Water containing a mild detergent that forms large micelles (aggregations of molecules), used as a cleansing solution for the skin.

    Adică mai de la țară așa: APĂ CU SĂPUN!! Am râs mult și bine, bunicile noastre sigur ar fi mândre de noi că am ajuns așa departe cu îngrijirea corpului și pielii noastre și dăm bani grei ca să accesăm ce are știința mai bun pentru noi… Și eu o folosesc, că nu puteam să nu intru în rând cu lumea, doar nu trăiesc într-o peșteră. Doar că eu am pielea extra ultra uscată și apa aia o usucă și mai tare, așa că o folosesc doar când am mai mult machiaj pe față. Adică de vreo 2 ori pe an.

    Deci, numele sofisticate ascund uneori un marketing bun și nu strică să ne „docomentăm” că altfel ajungem să ne temem de legalizarea căsătoriei între heterosexuali, că Georgescu este otrăvit cu sodiu în mâncare și că să înveți cifrele arabe pe școlari înseamnă că ne dăm educația copiilor pe mâinile arabilor. (sursa: https://mihaivasilescublog.ro/2025/11/17/este-extrem-grav-intampla/ )

    Fiți frumoase, doamnelor, dar și educate și informate.

    H&N ce bâjbâie în întuneric

  • Rețeta succesului…

    Fetelor, fiți atente aici! Am găsit biletul spre Paradis, cuponul de mâncare pentru cele 7 mâtze din dotare, cocktailul perfect ca să-l facem pe Mercur retrograd să meargă în…negurile Universului, mult după Pluto. Sunteți pe fază?Stați jos, aveți o foaie și un pix? Iată:

    „Zice” înțelepții că dacă manifești ce-ți dorești apare ca o magie mai magică decât ce face Mama Omida la ceas de seară. Așa că iată, repetați de cel puțin 20 de ori, cu voce tare, de pe un deal, munte, balcon etc următoarea mantră :

    Duck off if you ain’t mentally balanced and rich. Sheikhs are welcome. I have nervous breakdowns, cats, and hobbies that will turn any billionaire into a millionaire.

    Aceste fraze sunt perfecte chiar dacă acest lucru nu este evident chiar în secunda 2. În primul rând zice clar ce vrem! Să nu mai auzim că femeile nu știu ce vor, se răzgândesc sau sunt neclare în exprimare… Mai clar și evident de atâta numa bomba atomică mai este! Apoi, afirmă sus și tare ca dacă vrei miere musai să fii rezistent și la fiere…Este pachet promoțional obligatoriu! Deci știi, ai semnat, ești informat, Domnul cu tine! Trei, reiese fără urmă de tăgadă că nu trăim ca să te facem pe tine gras și fericit, trăim ca să ne facem pe noi grase și fericite! După aia, ne ocupăm și de tine. Și evident, așteptăm reciproca.

    Știam că suntem un geniu, dar asta este frișca „dupe” frișcă! Cu plăcere, fetelor!Spor la incantat!

    H&N dă geniu

  • Prea mult vs prea puțin

    O prietenă dragă mie mi-a supus atenției mele de vultur un concept complet necunoscut până atunci despre subiectul meu favorit din ultima vreme: relațiile. Prietenia noastră consolidată pe meterezele unui sistem toxic și depersonalizator mi-a hranit sufletul și corpul din adolescența timpurie și îmi doresc s-o ținem tot așa până la adânci adolescențe invernale. Adică are acest obicei să-mi detoneze bombe pline de înțelepciune care explodează în mintea mea neștiutoare și face ravagii prin sistemul meu de valori și credințe, mai rău ca un ransomware într-un program financiar. Cea mai recentă dintre ele zice cam așa: există două categorii de femei, cele cu personalitate de tip „prea mult” și cele cu personalitate de tip „prea puțin”. După scurtcircuitarea inițială, neuronul meu și-a scuturat praful de pe sinapse și piesa de puzzle s-a potrivit perfect. Totul perfect neclar până aici, bănuiesc. Dar nu disperați, nu vă las, așa, în aer. Teoria fără practică este ca machiajul sofistica aplicat unei mâtze. Adică inutil.

    Iată cum vede neuronul meu treaba:

    Doamna „prea mult” este femeia hotărâtă. Hotărâtă în decizii, hotărâtă să-și formeze părerile cu propriul neuron, își rezolvă problemele singură pe cât poate și conștientă în același timp că persoanele din jurul ei pot ajuta la creearea unei alte perspective. Își trăiește viața după standardele ei care uneori pot fi cu totul altele decât ce impune societatea, familia etc. Doamna „prea mult” este activă, dinamică și desigur blamatul „feministă”. Trăsătura care se remarcă în mod deosebit la ea: limba ascuțită.

    Doamna „prea puțin” este femeia delicată, blândă, împăciuitoare și calmă. Armonia primează în relațiile și face eforturi considerabile să o mențină ceea ce presupune, uneori, să pună pe plan secund ce gândește cu adevărat, ce crede în adâncul sufletului și, mai ales, ce-și dorește. Și, cum e mai bine?! Cel mai bine este să fii TU, fie că ești fata bătrână cu 7 mâtze, femeie de carieră, mamă, soție și gospodină. Doar așa o să ai viața pe care ți-o dorești. Nu uita însă: pentru unii vei fi o cafea aromată care-ți aprinde simțurile, pentru alții vei fi o licoare neagră și amară. Alege-ți înțelept haita.

    H&N pă feminin, oricum ar fi el.

  • Casting de Făt Frumos

    Perioada personală pe care o traversez m-a adus în punctul de a mă întreba la modul cel mai serios cum ne alegem partenerul. Am tot vorbit despre cum evaluezi o relație, cum îți dai seama dacă îți face anii vieții mai frumoși sau doar să pară mai lungi… Dar, de fapt, ar trebui s-o luăm de la începutul începutului: cum îl selectezi pe Făt Frumos astfel încât să-ți mărești șansele de a nu avea nevoie de cucută pe post de zahăr în cafea la un moment dat. Hm? Ca orice fată crescută în mitul lui Făt Frumos, am vrut la început un tip înalt, blond cu ochii albaștri și situat bine financiar ca să nu trebuiască să fac eu trotuarul pentru o bucată de pită. (a se citi să avem o viață confortabilă cu două venituri, nu neapărat pă bogăție și garderobă Gucci). Fiind o tipă care se străduiește să-și țină neuronul neruginit mi-am dat seama aproximativ repede (amu, vorba aia toți am fost tineri și…neștiutori) că pentru o relație solidă și de durată contează mai puțin culoarea părului și mai mult alte chestii. Condițiile pe care mi le doream să le îndeplinească s-au înmulțit și s-au schimbat de-a lungul timpului ca și mine, de altfel. Am adăugat, pe rând, să fie bun, iubitor de natură, moral, să mă sprijine etc. După cum observați, fizicul a căzut muuuult la coada listei. Sigur că la rândul meu ofeream tot ce ceream, nu mă așteptam doar să primesc. Și, totuși, făcând la ceas de adolescență un ITP al relațiilor pe care le-am avut mi-am dat seama că deși bifau ce-mi doream, inevitabil lanțul se rupea dintr-un motiv sau altul. Ce vreau să zic cu asta? Că deși, nu-mi foloseam doar hormonul ca să-mi aleg partenerul ci mă străduiam să iau o decizie conștientă, rațională și gândită pentru termen lung am eșuat cu brio. Și atunci cu ce rămân? In acest caz, eu cu cine votez?! Păi, dacă așa nu a mers, mi-a rămas doar varianta să aleg cu hormonul. Logic, nu? (ai prins jocul de cuvinte?)

    Tot ce pot să declar în fața marelui meu public (toți doi!) în acest punct este că mai cuget și că va urma…

  • Puterea cuvintelor…

    Cred că era emoticoanelor, emoji-urilor, sms-urilor, mess-ului, uazap-ului și toate celelalte asemenea ne-au îndepărtat de comunicare, de limbă, cuvinte și semnificații etc. Consider că ele (cuvintele pompoase enumerate anterior) au o putere supremă și că sunt vitale pentru noi, oamenii, pe atâtea niveluri, încât mi-ar lua o viață să le dezvălui și, probabil, că tot nu le voi epuiza. Totuși, nu vă pot lăsa așa în coadă de pește, fără să elaborez în stilul meu, propriu și personal, pe care numeroșii mei fani îl adoră. Toți doi. Și o voi face, ca de obicei, prin exemple. Iată, deci, câteva cazuri clasice care subliniază valoarea cuvintelor și a comunicării, în general.

    Declarația de dragoste/afecțiune/grijă

    Ți-am completat lichidul de parbriz și ți-am alimentat mașina. Știu că nu-ți place să te ocupi de astea.

    Valoarea și educația unui om

    Băgamiaș monezile în aparatul de plătit parcarea. (a se citi invective analfabetizate)

    Nori de furtună

    N-am nimic.

    Sprijin la ceasuri grele

    I-am pus piedică „urangutanului tău electrocutat”. (=fostul)

    Picătura de ocean (=fapte de bunătate pentru oameni cvasi sau de-a dreptul necunoscuți)

    Toți avem momente platinate, dragă, nu-ți face griji, știu pe cineva care te poate rezolva.

    Nanism sufletesc

    Cum poți să strănuți atât de tare?! E total neelegant!

    Înțelepciune strămoșească

    Nu există mult să nu se gate și puțin să nu-ți ajungă.

    Clișee adevărate

    Războinicii nu se fac pe timp de pace.

    (Nu, nu are legătură cu războiul. Mai răscolește neuronul, înainte să crezi că-i un citat războiofil.)

    Așa cum am menționat deja, aș putea continua la „infinitv”, dar mă mulțumesc cu esențialul. Gândiți-vă la rândurile astea, la câtă putere au cuvintele voastre, sau lipsa lor, data viitoare când aveți o criză de nanism sufletesc, de exemplu. Și vă mai las cu ceva la care să meditați: fiecare vorbă în vânt are nevoie de altele 5 de valoare să compenseze. Zic oamenii de știință, nu io.

    H&N pasionați de palavre

  • Gold diggers/Femei pă interes

    Ni se impută des, nouă, femeilor, faptul că suntem „niște interesate” și că alegem partenerul după mărime. Mărimea teancului de bani. Eu nici nu neg, nici nu confirm, pentru că deși „suntem toate la fel” suntem diferite. Da, știu, e un paradox. Csf ncsf? În schimb o să dau perspectiva și cu scenariile că mă ung pe sufletul meu avid de carduri dolofane. Iată-le:

    Ți-ai luat beamveu, porți maiou Gucci și lanț gros de aur la gât, da’ te plângi că te stoarce piți…ăăă partenera de banii de rate la aifon 500? Genele și unghiile false „e scumpe”, Gigele. Ia-ți Logan și ai rezolvat tot, și ratele și genele. Loganul este mai ieftin și atunci ai bani să-ți iei o carte, în plus acționează ca aghiazma: te apără de vampirii financiari.

    Toate pozele tale de pe Fb/Insta e „dupe” insule exotice cu tine mâncând fudulii de ornitorinc, dar te plângi că gagica comandă caviar? Fă-ți vacanța la Băile Herculane și mâncă din brișcă.

    Mai ai un „tzenti” până la pensie și vrei Barbie: fotomodel care nu zice multe pentru că Botox? Ia-ți beamveu.

    Amu că v-am rezolvat la toți problemele, ies cu fetele în oraș să mă plâng că „bărbații e porci”.

    H&N deghizați în Caragiale

  • Educația pă social media

    Cred cu tărie (în ordinea preferințelor: cognacul, pălinca, vișinata sau orice alt fruct) în educație. În educație, nu în diplome, nu faceți confuzie, vă rog. Și mai cred că astăzi avem multiple forme de educație sub buricele degetelor noastre. Deci, în zilele noastre este mai ușor ca niciodată să te informezi, să aprofundezi sau să adaugi ceva nou în CV-ul tău personal și/profesional. Cu toate acestea, dacă arunci un ochi la modelele noastre cele mai adorate observi de pe SSI că ele nu sunt din sfera educației. Cum să ne gletuim ca să arătam „perfect”, cum să ne îmbrăcăm ca să părem bogate și stilate, ce să mâncăm și să bem ca să arătăm ca niște fotomodele. Dar ceva pentru minte, ca să facem diferența dintre formă și fond? Nici un machiaj din lume și nici o țoală nu va acoperi faptul că nu știm să scriem corect sau cum să ne comportăm. Țățismul, pițiponceala, circofilia vor ieși la iveală de sub orice fond de ten și de sub orice trening Gucci.

    La final, aș dori să citez FB, eterna noastră sursă de cultură, care ne dă un exemplu despre cum să părem rafinate în limbaj:

    ”Apologies, my good `beach`, but what seems to be the f$#*?”

    Amintiți-vă de asta data viitoare când veți dori să o întrebați pe sora voastră de la altă mamă: ”Fă, de ce areți ca moartea?”

    H&N dă pension