M-am autoîncoronat dintotdeauna regina lenii și lumea nu mă crede pentru că sunt activă și mereu fac ceva fie că merg la sală, pe munte, în cantonamente etc. Aș dori să mă explic pentru că eu coroana n-o dau la nimeni! Da, în principiu, am programată cam în fiecare zi câte o activitate fizică (antrenament cu greutăți, arte marțiale, yoga și mai nou, alergat pe care îl urăsc), iar weekendul este bonus: o drumeție este binevenită, când se potrivește.
Aș prefera să stau acasă, în pat cu o IPA de preferință de la Bereta și o cutie imensă de Pringles? DA!
Mai degrabă m-aș uita la un film care nu-mi solicită neuronul și aș înfuleca o pungă de popcorn aburindă proaspăt gătită de microunde? Tot DA!
Să dorm până târziu și să-mi savurez cafeaua 2 ore în loc să mă trezesc devreme și în weekend ca să hălăduiesc pe coclauri? Ia ghici! Mult DA!
Dar….
Îmi place să arăt ca o femeie cu forme nu ca un sac de cartofi cu cap? DA!
Prefer să urc 3 etaje și să nu crăp de la efort? Tot DA!
Îmi doresc ca la vârsta de aur care va urma peste 100 de ani să nu mă plimb cu cadrul când merg să-mi iau pită? Mare DA!
Mă gâdilă la orgoliu când îmi zice Garminul că „Your fitness age is 20 for your age and gender”? (mă identific ca ce sunt: femeie hormonală!) Nuuu….
Sper ca munca, efortul, sudoarea, nervii și multele cafele băute în 5 secunde să se traducă într-o sănătate de durată? Mult DA!
No, se pare că sunt într-o încurcătură cu atâția DA antagonici. Păi și ce fac atunci? Îmi ridic dosul din pat/scaun/canapea etc., mă echipez și plec. Dar aia nu înseamnă că lenea nu e, căci e. Mă folosesc și de Garmin să mă bag în tot soiul de challenge-uri și atunci asta mă mai motivează pentru că sunt genul care urăște să vadă că nu și-a bifat sarcina sau obiectivul sau Doamne ferește!, nu vede progres! Și tot așa, tot felul de tertipuri ca să mi țin activitățile. Îmi pare rău că n-am ceva soluție magică, dar asta din cauză că nu există. Nimic nu înlocuiește sudoarea onestă.
Concluzia:
Ai, n-ai chef, meri la sală!
Cu lene,
Neuronu hormonal
Neuronu' Hormonal 