Neuronu' Hormonal

Tag: iubire

  • Până nu se răcește cafeaua…

    Aceasta este cea de-a doua carte care a râs în nas credinței mele despre mine însămi că nu sunt superficială, că văd dedesubturile blabla. Nici aici, nici la Un bărbat pe nume Ove, n-am văzut nica. Dar să le luăm pe rând. Cartea asta nu-i despre cafea sau nu-i doar despre cafea ci despre oameni, relațiile dintre ei, incapacitatea lor de a se exprima în fața celor dragi. Eu am crezut că-i un SF despre călătoria în timp… Am fost destul de aproape, zic eu. Cam la fel de aproape cum e Tokio de Turnu Măgurele. Stilul nipon în care se construiește subtil și cu piese de puzzle micuțe lecția uriașă te face să o judeci rapid și s-o categorisești greșit. În realitate, romanul are o profunzime remarcabilă țesută din mai multe povești de viață și relații ce se intersectează într-o cafenea retro. Aroma inițială (get it?) puternică de SF m-a pus pe cărări greșite, ducându-mă așa într-o zonă de plictis…totuși am zis s-o gat dacă tot am început-o, plus eram curioasă ce se întâmplă cu protagoniștii. Nu vreau să dau prea multe detalii pentru că obiectivele sunt : să vă vina pofta să citiți și apoi să citiți cartea asta. În ce ordine vreți voi. Voi mai spune doar atât: ar fi frumos dacă nu ne-am mai chinui unii pe alții din cauză că nu verbalizăm ce credem, ce simțim. În relațiile cu cei dragi, zic, nu pe FB despre politică, horoscop și reptilieni. În concluzie, citește mai mult ca să înveți, ca să-ți reamintești lecții învățate și uitate, citește ca să știi să scri (da, e intenționat) și să ai cuvinte potrivite în vocabular cu care să-ți construiești relațiile și poveștile. Citește. Neuronu și hormonu care rup cultura în doi.

  • Valoare de unde nu te aștepți

    Episodul în mare întârziere de azi face referire la un subiect drag sufletului meu. Pleacă urechea să citești mai bine (da, e un nonsens intenționat): valoare sau lecții de orice fel nu găsești doar în chestiile simandicoase de genul Dolce e Gabbana (așa se scrie?) a muzicii sau lecturii sau cărților de dezvoltare de personală, poate fi într-un simplu cântec al Deliei. Să clarificăm: nu (mai) fană Delia, artista împoțonată și plină de make up care a devenit nu e idealul meu în viața. Ca să nu mai zic că-mi diplace profund că s-a coborât la a face reclamă la MacDonalds. Ai zice că are suficienți bani și notorietate ca să-și permită să aibă coloană vertebrală și să-și folosească „infleunsăreala” ca să promoveze sănătatea și mișcarea. Dar deraiez, plus că eu n-am nici una, nici alta, deci ce știu eu ?Revenind la oile noastre, mai exact la versurile noastre, iată ce zice Delia în melodia „Ipotecat”:

    Tu erai tot și mi-ai luat tot când ai plecat
    Ăsta e furt ăsta e furt calificat
    Tu m-ai lăsat cu sufletul ipotecat
    O să te caut o să te caut c-un avocat

    Eram ca doi copii când ne iubeam
    Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram
    Dar va veni o zi și-o să te prindă să știi

    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde

    Un vis frumos un vis frumos credeam că ești
    Dar tu erai tu erai zmeul din povești
    Nici nu mai știu nu mai știu dacă m-ai iubit
    Acuma știu bărbatul meu e un bandit

    Eram ca doi copii când ne iubeam
    Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram
    Dar va veni o zi și-o să te prindă să știi

    Tu și eu noi eram ca doi copii
    Ne lăsam duși de vocea inimii dar
    Iubirea ta nu-i lucru gratuit
    Arde mai repede ca un cui mic
    Tu și eu mână-n mână amândoi
    Împărțeam împărțeam soarele-n doi
    După un timp baby te-ai lăcomit
    Fără nici un regret m-ai jefuit

    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Viața le-mparte mereu așa
    Totul se-ntoarce asupra ta
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde
    Poți fugi da’ nu te poți ascunde
    Soarta te găsește oriunde

    La ce ne uităm sau ce ascultăm, mă întrebați? La eterna inimă frântă de către „prințul” care se dovedește a fi „zmeul”. Simt în ceafă următoarea nedumerire: Așa și?! Păi este eterna lecție de viață livrată doamnelor și domnișoarelor suferinde prin simpla muzică a Deliei (să fim sinceri, nu-i Brahms sau Lake of Tears) cu rime mai mult decât originale în muzica românească lipsită de imaginație. Deci, iată, nu-i nevoie să dai o căruță de bani pe cărți scumpe de dezvoltare personală sau chiar pe psiholog (deși eu încurajez terapia!), este nevoie doar să asculți mai atentă la niște versuri aparent banale. Ca să citez blogger meu favorit:

    Cu plăcere!

    Hormonu că neuronu e pe pauză.