Sărăcia și sărăkia sunt concepte diferite conform sinapselor aparținând subsemnatei care sunt eu. (Da, pleonasm!) sǎrǎcia înseamnă un context economico-culturalo-educațional deficitar, în timp ce sǎrǎkia se poziționează ca fiind un trend vândut drept economie pecuniară pentru cei care nu au sau nu doresc sǎ cheltuiascǎ mai mult. Cum am ajuns eu așa deșteaptă? Sau la această concluzie? Petrecând o bucată bunicică pe drumuri și prin aeroporturi. La finalul unei delegații eram mereu surprinsă de cât de mult am cheltuit pe lucruri simple și banale, mai exact apǎ și mâncare. Nu vorbesc de Evian și nici de icre negre, evident. Minimul zilnic pentru mine înseamnă 2 litri și 2 mese normale, nu ronțǎialǎ. Mai puțin de atât aduce consecințe care au nevoie de o sǎptǎmânǎ sau 2 sǎ se re-echilibreze. Da, sunt o gingașă și o delicatǎ, aşa am fost construitǎ. La 12.50 lei jumătatea de apă și peste 100 lei o lingură de piure cu ceva carne dubioasă faceți un calcul la o delegație de weekend cu aprox 10 ore de drum pe sens. Eu n-am destule degete sǎ adun. Pe scurt, scump și de proastǎ calitate. Asta e sǎrǎkia din ecuație, ailantǎ parte a integralei aduce apă gratis la cișmele amenajate în aeroport, culmea în țǎri unde deșertul s-a instalat ca rege sau apă îmbuteliată la liber la hotel și business lounge. Sǎ nu uitǎm de haleu cǎ noi, românii, suntem cam fomiști, indiferent de statut. Am avut surpriza să primesc în ultima delegație mai multǎ mâncare de cât am putut duce. Dada, șoc, am refuzat mâncare inclusă pentru simplu motiv că nu mi-era foame. Plus că am avut acces la business lounge fără să plătesc. Probabil că pentru unii sǎ cǎlǎtoreascǎ cu acces restrictiv la apă și mâncare înseamnă doar intermitent fasting. Mǎ bucur pentru ei, eu risc o vizită la prietenii mei de la Urgențe. Nu, nu exagerez, din păcate. În acest context, cred că este de așteptat un grad de stres când sunt pe drum. O să ziceți: păi, e delegație ce atâta caz? Ca principiu nu-mi place să cheltuiesc aiurea și în plus pânǎ sǎ-i primesc înapoi sunt de la mine din buzunar. În altă dezordine de idei, am primit mâncare simplă care avea chiar și gust. De-a dreptul bun, tolerată ok de stomacul meu ultra fițos. O să ridicați poate din sprâncene la partea cu business lounge. Salt oferă acest beneficiu celor cu card de fondator si rulaj de la 1000 lei pe lună. Nu mă plǎtește nimeni pentru asta, numa zic. Ca în viață, treaba este mai complexă și cu mai multe aspecte, eu am ales “decât “ două.
Concluzia? Sǎrǎkia este scumpă și dǎunǎtoare unora sau cum vine vorba aia românească: sunt prea sǎracǎ și cu probleme de sǎnǎtate ca sǎ fiu și sǎrǎkie. Cum? Nu zice nimeni asta? Numa io? Fie și așa.
Hormanu si neuronu hidratați, fără fomisme fizice și emoționale, doar obosiți.
