Ăsta ar trebui să fie un sindrom precum sindromul femeii hormonale, sindromul ‘acelei perioade din lună’, sindromul ‘femeii masculine’ şi alte prostii pe care le aruncă unii pentru că e mai simplu decât să înţelegi ce se întâmplă. Care sunt simptomele? Contextul fiecărei relaţii este diferit, oamenii sunt diferiţi, prin urmare şi simptomele se manifestă într-o paletă largă de culori. Eu cred cu tărie (un cognac bun, de exemplu) că poţi vorbi din poziţia expertului doar dacă ai trecut prin delicatesa turcească în cauză cu limitările că un proces poate fi asemănător pentru oameni, dar niciodată identic. Despre ce perorez? Să vă explic: acest post va ‘face sens’ pentru cele care au trecut printr-o relaţie eşuată (sau mai multe) în care partenerul/partenera descoperă după 1 an (perioada variază, desigur) că tot ce aprecia/îi plăcea sau nu avea nici o obiecţie devine drapel roşu (red flag) care te face incompatibilă cu el/ea/ei. Declar pentru clarificare că eu sunt genul de persoană ‘ce-i în guşă şi-n căpușă’. Orice altă abordare mi se pare contraproductivă şi în dezavantajul ambelor părţi, indiferent de natura relaţiei. Sigur că asta nu înseamnă să te comporţi urât când nu-ţi place ceva sau cineva, doar te retragi şi meri să baţi la altă uşă. Sau aştepţi să arunce cineva o pietricică în geamul tău. Dar mă contrariază cel mai maxim (eşti pe fază?) când zâna/zânul se trezeşte după o vreme în care a văzut şi a auzit CLAR cine, cum şi ce eşti şi îi PLĂCEA sau cel puţin nu-l/o deranja că eşti ‘perfect/ă, că trebuie doar să schimbi tot ce şi cine eşti’. Mie-mi dă cu 404. Unde intră în scenă furia? Păi e ‘simplu’, e un melanj copleşitor de ‘ce pul..pa mea vrei de la mine, nu ştii cine sunt?’ cu ‘de ce mă-tasea broaştei am acceptat să mă trateze ca şi cum totul era în neregulă cu mine chiar şi temporar’ cu topping de ‘MIE NIMENI NICIODATĂ N-O SĂ-MI IA SOARELE’ (citat de la Maria Popovici)
Hormonu şi Neuronu furibunzi
Neuronu' Hormonal 