Maricico, maică! Am îmbrățișat azi 10 fete convinsă fiind că ești tu, nepoțica mea iubită! Părul ars de atâta vopsit, dar lung până la dos. glet pe față atâta de gros că nici grimasele pline de lehamite nu se mai văd când îți zice mă-ta : Du-te la școală!, dar mai ales rujul!Da, maică, rujul ăla maro în degrade care zice „pot să mânc câtă ciocolată vreau că nu mă îngraș”! Iartă-mă, maică, dar la vârsta mea nu mai sunt vulturul care își dădea seama de la 1 km că vecinul de la 2 ”a stat la o ședință târzie” la birtul din colț cu pretenarii. Pardon, cu bros? Ajută-mă să te identific că în caz de Doamne feri numa după amprente ne mai putem da seama care Maricică din 10 milioane ești!
Category: Răutăcisme/Ventilare/Opinii
Diverve subiecte care îmi obosesc neuronu.
-
Viața privată în România
Acest concept în România este relativ nou, să nu uităm că înainte de a avea camere de supraveghere am avut vecini de supraveghere. Sigur că ei încă există, dar parcă nu la fel de mulți ca în vremurile de haur. Probabil că din acest motiv, de noutate, practica are lacune. Ce vreau să zic cu asta? Să presupunem că tu ca personalitate ești genul discret, „dai din casă” cu zgârcenie și „decât” unei mâini de oameni aleși speciali să-i torturezi cu prostiile tale. Dacă vrei să-i zici introvertit, zi-i, eu una nu cred că se califică, dar nu contează eticheta, zi-i cum vrei. În rest, nu că te ascunzi sau că ai nu știu ce secrete, ești un simplu om cu probleme și nevoie omenești: mai o decepție în dragoste, mai o problemă de sănătate, ba ți-ar mai trebui ceva resurse pecuniare, în fine, cum am zis, telenovelele uzuale pe care le întâlnești la tot pasul. Atâta doar că tu preferi să-ți trăiești bucuriile, trimfurile, problemele, pierderile în intimitatea ta și a bulei matale. Eu zic că-i rezonabil, nu? Să decizi tu cine ce info are despre viața ta. Doar că „realitatea din teren” zice o altă poveste…și anume că și dacă vrei și încerci ACTIV să ții pentru tine alea ce-ți aparțin ție personal (nu e redundanță de pronume și pronume posesive, e accentuare pentru dramatizare) nu ai efectiv cum. Cel puțin, așa se desfăsoară povestea în dimensiunea mea. Viața mea personală a fost un soi de meniul zilei de-alungul vieții, deși am ținut cu dinții de intimitatea mea propie și personală. Și aici includ și social media, nu doar simpla existență offline care devine tot mai nerelevantă, de altfel. Încă o dată: chiar și încercând în mod conștient, activ și decizional să păstrez pentru mine și bula mea chestii am eșuat cu brio. Nu mă înțelegeți greșit, oamenii sunt empatici, vor să ajute, cum și cu ce pot ei, dar uneori tu vrei „decât” să-ți porți dramele cu tine și atât. Sunt zile când tu îți dorești doar să treci peste ziua aia cu Mercur retrograd așa cum poți și mai ales FĂRĂ SĂ VORBEȘTI despre ce te macină. Că nu vrei, punct. Dacă ajută la înțelegerea „ciudățeniei” mele, atunci gândiți-vă că-s nesociabilă, taciturnă, prost dispusă, orice vi se pare vouă potrivit și mă lasă pe mine să-mi ruminez interior zbuciumul. Când voi dori să „ies” la lumină fac event pe FB și chem tot poporul. Dar sunt convinsă că atunci n-o să mai fie nimeni interesat dintr-un motiv extrem de simplu: la acel moment, toți vor fi fumat deja criza mea existențială, vor fi emis păreri, judecăți, sfaturi etc. Profit de această ocazie să NU-mi cer scuze că nu procesez trebile în ritmul lumii și să-mi văd de tristețile și bucuriile mele după cum pot eu. Mulțumesc anticipat, H&N pă invers
-
Speak now or forever hold your peace
Mă gândesc că ați recunoscut cu toții celebra replică de mai sus (da, toți, lasă-mă să mă mint singură azi). Și anume discursul preotului din filmele americane atunci când pune lațul, pardon, pirostriile unui cuplu mega îndrăgostit. Semnificația în acest context este următoarea : „dacă n-ai nuci cu o coajă suficient de tare să le zici că-i mâncă divorțul peste doi ani sau că el/ea exersează deschideri celebre de șah cu vecinu/vecina, atunci taci d3@q din gură pentru eternitate”. Mai exact, nu cu bârfa la prieteni, nu confidențe secrete la tot cartierul, taci și atât, pentru totdeauna. Și, brusc, inspirația a lovit pixul meu magic ca zăpada în miez de iarnă pe autorități, care a scrijelit următoarea întrebare: de ce nu folosim aceste cuvinte înțelepte și în alte contexte? Așa-i că ai ridicat din sprânceană de curiozitate? Citește oricum doar ca să faci o pseudo-scriitoare să se simtă bine. E gratis! Iată câteva instanțe în care peretele ar face singur gaură ca să intre proverbiala nucă.
- Politicienii „ie” toți hoți și jefuiesc poporul? Speak now (în contextul care contează: marșuri, greve, petiții, vot etc.) or forever hold your peace (ciocu mic și joc de glezne dacă n-ai nuci să faci ceva în sensul ăsta)
- Te enervează „țăranii” care aruncă gunoiul pe jos? Fă ceva util sau ține-și gura. Să înșiri cuvinte e inutil și pierdere de vreme. Ridică hârtia aia și du-o la coș sau ciocu mic și joc de glezne.
- Vecinii din bloc n-au pus nici unul mâna pe lopată ca să curățe zăpada să nu-și rupă careva crengile din dotare? Fii tu deschizător drumuri la propriu și la figurat sau tacă-ți fleanca că și tu ești tot „un vecin”. Iată ceva ce am putea lua de la americani care ar fi cu adevărat util nu doar Valentini și alte din astea… H&N iritați
-
The Romanian Patient
Ultimele 6 luni din viață mi le-am petrecut în rolul de pacient. Dintre toatele rolurile pe care mi le-am luat sau mi s-au dat pe ăsta îl urăsc cel mai mult. Cred că această afirmație nu este nici o surpriză pentru nimeni de pe planeta asta. Bănuiesc că toți vrem să fim sănătoși și bogați în loc de bolnavi și săraci. Acest post nu este despre truisme redudante ci despre refulare. Da, sunt aici să mă plâng că acest rol le-a anulat și le-a înghițit pe toate celelalte și mi-a activat multe sentimente nasoale. Deci a ajuns să nu fie doar durere, izolare, renunțare la activitățile care-mi plac, ci și frustrare, anxietate, disperare pentru că nimeni nu reușeste să înțeleagă de ce corpul meu reacționează așa etc. Eu sunt ceea ce societatea numește „o muiere independentă cu o minte a ei proprie pe care ține s-o folosească chiar și conștientă fiind că nu le știe pe toate” care de fapt înseamnă că sunt cineva care își duce luptele și caută soluții așa cum poate și știe și nu așteaptă mură în gură, doar umanul și normalul sprjin și ajutor, când îl cere. Dar iată că mi-am găsit nașul și nu orice naș, unul care pare decis să mă jefuiască de bucuria de a trăi, de a mă face să vânez orice posibilă soluție care până acum s-a dovedit ineficientă. Acest „capăt de linie” sau fundătură, dacă doriți, este foarte, foarte greu de dus mental. Sunt convinsă că acest lucru îmi afectează și starea de sănătate precară, însă nu am instrumentele necesare să gestionez altfel situația. Cel puțin, nu în acest moment. Am norocul de a avea posibilitatea să căut ajutor medical în altă țară datorită familiei mele căci sistemul medical românesc clar nu este capabil să mă ajute. Mi-a dovedit-o de-a lungul celor 15 ani lungi de când caut cauza și soluția problemelor mele de sănătate. Știu că sunt norocoasă să am această opțiune împreună cu posibilitatea financiară, dar și sprijinul familiei și prietenilor. Însă, faptul că sunt „pă supraviețuire” și nu „pă înflorie” atârnă greu pe psihicul meu. Ce fac ca să-mi alin tătă cele? Ce activități mă țin pe linia de plutire? N-aș fi bănuit vreodată asta despre mine, dar cât trăiești înveți. Shoppingul! Profit că sunt reduceri. Adică în loc să țin de bani că Mama Omida zice că voi decarte munți pentru a mă stabiliza cât de cât, eu mă scald în siteuri de țoale. Da, atât de superficială sunt! Pregățiti-vă să vă cer bani!
Neuronu amorțit și hormonul în vrie…
-
Femeia feminină vs. femeia masculină
Am mai atins acest subiect, dar îmi tot reapare în ogradă ca o buruiană încăpățânată care nu doar că se întoarce după fiecare sesiune de plivit ci ÎNFLOREȘTE. Și atunci crește testosteronul bărbatului din mine ducând la un post scris bătând cu pumnul în masă. Ascultă aici!
N-ai loc de mine la meciul FC Aleargă unii după minge cu FC Aleargă alții după aceeași minge dar îmbrăcați în altă culoare?
N-ai loc de mine când fac pană și nu știu unde mi-e roata de rezervă sau mai exact nici nu știu dacă am roată de rezervă?
N-ai loc de mine la raftul de bere din Kaufland?
Masculinitatea mea zice că răspunsurile la aceste întrebări variază de la : “ești în acea perioadă a lunii” la “ți-a dat iubi papucii”?
O să vă zic un mic secret, ca de la bărbat la bărbat: nu există femei masculine, există femei care fac ce trebe ca să trăiască. Gândește-te la asta data viitoare când îți aștepți rândul la stilist.
H&N pă pamflet
-
Dragă Moșule,
Anul ce tocmai se scurge repede și haotic a fost plin de provocări pentru mine, de toate felurile, toate variind de la majore la uriașe. Toate mi-au adus lecții și experiențe, fără îndoială, dar și multă durere fizică și emoțională. Am pierdut mult, dar și am câștigat mult. Însă nu pot spune că s-au echilibrat. Câștigurile au fost, cu siguranță, apreciate și celebrate și pierderile jelite. Mă simt mai puternică acum? Nu, doar extenuată și în defensivă, poate prea mult, pe alocuri.
Darurile pe care le-am primit anul acesta mă fac ca pentru anul ce vine să-mi doresc ceva ce nu mi-am dorit niciodată până la această vârstă. Ba, mai mult, ce-mi doresc este în contradicție puternică cu principiul meu de viață care zice că este musai să progresăm, să învățăm, să experimentăm până închidem ochii pentru vecie. Și, totuși, fiecare celulă a corpului meu simte nevoia de o pauză de la toate astea și își dorește ca în 2026 să petreacă mult mai mult timp în zona de confort, în sigur, cert și familiar, aș estima cam la un 90% din timp, ca să nu exagerăm.
Evident, ceea ce-și doreste un control freak declarat și sub tratament și ce zice Mercur retrograd sunt în destul de mare antiteză. Ce-i făcut atunci? Păi, prea multe nu sunt, căci oricât m-aș pune de-a curmezișul în calea lui Mercur el va câștiga de fiecare dată, fără urmă de îndoială. Doar voi încerca să-mi iau momentele de respiro în serios și să le folosesc la maxim ca să-mi încarc bateria pentru cadourile care mă vor solicita. Dacă asta înseamnă să abuzez de Netflix, să dorm mult peste necesarul recomandat, să-mi fac bucurii pe care, poate, nu mi le permit cu ușurință, să fiu tristă chiar dacă primul meu impuls este să caut soluții sau portițe de scăpare, așa să fie. Ceea ce vă doresc și vă recomand și vouă. Nu neapărat aceeași rețetă, ci să scormoniți în voi să vedeți ce nevoi aveți și să vi le impliniți, indiferent cât de impotriva educației voastre de acasă e, cât de mult ați fi „în gura lumii” și alte cele. Doar Nike: just do it. Sunt convinsă că veți ieși la celălalt capăt de tunel mai pregătite pentru ce vine, și grele, dar și bune.
Să fie un 2026 așa cum ne dorim, și dacă nu va fi, să fim echipate corespunzător să-l întoarcem în favoarea noastră.
H&N pă profund
-
Unu pentru el și toți pentru nimeni
Omenirea a dezvoltat dintotdeauna comportamente distructive sau ca să fiu mai corectă ȘI comportamente distructive. Fiecare eră a evoluției a adus bune și rele. Da, nu mai merem la râu să spălăm rufele că avem mașină de spălat lucru care ne-a salvat de o muncă grea și cronofagă. Ai zice că amu avem timp să facem multe altele că doar toate lucrează pentru noi…Toate lucrează pentru noi doar că noi lucrăm împotriva noastră. Poetic, nu? Mă refer la încondeierea cuvintelor că altfel situația e tristă. Mi s-a atras atenția, în repetate rânduri, în ultima vreme, că prea le generalizez. Să clarificăm, deci: cred că toți sunt la fel? Nu. Cred că există o tendință, un trend, o cutumă sociologică și psihologică? Da. Cu alte cuvinte dacă ai 5 rațe, o găină, o curcă și o oaie nu poți spune că ai un cârd de rațe (sau cum le zice?), dar nici nu poți spune că ai curci, oi și găini. Vezi unde bat? Dacă nu vezi, poți să cobori la prima. Acum că am pus balsam pe sensibilități, să-i dăm înainte.
„Unul pentru el și toți pentru nimeni” este ceea ce consider eu a fi motto-ul mai apropiat de zilele noastre decât originalul „mușchetarilor” (e cu s nu cu ș), de ce? Păi așa fără să-mi extenuez sinapsele pot să zic câteva din comportamentele ce-mi susțin spusele: femeia independentă, polaritățile pline de ranchiună, ură și invective de genul vacciniști-antivacciniști, georgiști-antigeorgiști, deconectarea din viața reală ca să ședem protejați online de dupe tastatură, telemunca și tăt așa. Simt deja cum vă urcați în capul meu ca să-mi explicați de ce greșesc. Țineți-vă nădragii pe voi că detaliez imediat. Situațiile enumerate mai sus în sine nu sunt distructive, doar când sunt duse la extreme. Da, știu, trebuie să justific. Aveți noroc că sunt regina explicațiilor. Să luăm cazul femeii independente, bineînțeles că o femeie trebuie să aibă acces la educație, să aibă un loc de muncă, să se întrețină, dar să te închizi în casă și să te măriți cu un umeraș pentru că el sigur nu te va dezamăgi niciodată este un pic cam mult, nu? Poți fi independentă și conectată la comunitate, ajutând și lăsându-te ajutată cu sau fără umeraș. Putem avea opinii diferite și fără să-ți otrăvești comunitatea cu blasfemiile tale. Aici au mers lucrurile atât de departe încât mor copii pentru convingerile părinților, e un pic cam mult. Omenirea nu a ajuns atât de sus pentru că erau independenți și se credeau deasupra celorlalți prin inteligență și păreri. A ajuns atât de sus pentru că au colaborat, pentru că s-au unit, s-au ajutat, și-au combinat puterile, talentele, capacitățile, competențele și neuronii. Sigur că înțeleg că suntem mulți și diferiți, dar putem fi mulți și diferiți și când colaborăm, ne ajutăm, primim ajutor și ne implicăm când vedem că cineva este atacat pe stradă, de exemplu. Nu cred că persoana aflată la ananghie o să zică: nu, mulțumesc, nu vreau ajutorul tău pentru că ești vegetarian (inserează orice altceva). Prefer să fiu jefuit, agresat (sau alte situații din astea „plăcute”) decât să mă salveze un vegetarian.
H&N puși pe salvarea omenirii
-
Apa cu săpun sofisticată
Apa micelară a luat lumea frumuseții pe sus și a dus-o pe culmi nebănuite. Toată lumea o ridica în slăvi, demachiant minune care te face curată și zână… Io dădeam din cap și zâmbeam și dădeam din cap și mă simțeam ca o analfabetă în alte frumuseților gândindu-mă „Ce rutina mea cosmetică e apa micelară?!” Și uite așa, rușinată și pe ascuns, l-am rugat pe dl Google să mă scoată din întunericul neștiinței mele profunde ca o gaură neagră care a mâncat o gaură neagră…iată ce mi-a zis:
Water containing a mild detergent that forms large micelles (aggregations of molecules), used as a cleansing solution for the skin.
Adică mai de la țară așa: APĂ CU SĂPUN!! Am râs mult și bine, bunicile noastre sigur ar fi mândre de noi că am ajuns așa departe cu îngrijirea corpului și pielii noastre și dăm bani grei ca să accesăm ce are știința mai bun pentru noi… Și eu o folosesc, că nu puteam să nu intru în rând cu lumea, doar nu trăiesc într-o peșteră. Doar că eu am pielea extra ultra uscată și apa aia o usucă și mai tare, așa că o folosesc doar când am mai mult machiaj pe față. Adică de vreo 2 ori pe an.
Deci, numele sofisticate ascund uneori un marketing bun și nu strică să ne „docomentăm” că altfel ajungem să ne temem de legalizarea căsătoriei între heterosexuali, că Georgescu este otrăvit cu sodiu în mâncare și că să înveți cifrele arabe pe școlari înseamnă că ne dăm educația copiilor pe mâinile arabilor. (sursa: https://mihaivasilescublog.ro/2025/11/17/este-extrem-grav-intampla/ )
Fiți frumoase, doamnelor, dar și educate și informate.
H&N ce bâjbâie în întuneric
-
Gold diggers/Femei pă interes
Ni se impută des, nouă, femeilor, faptul că suntem „niște interesate” și că alegem partenerul după mărime. Mărimea teancului de bani. Eu nici nu neg, nici nu confirm, pentru că deși „suntem toate la fel” suntem diferite. Da, știu, e un paradox. Csf ncsf? În schimb o să dau perspectiva și cu scenariile că mă ung pe sufletul meu avid de carduri dolofane. Iată-le:
Ți-ai luat beamveu, porți maiou Gucci și lanț gros de aur la gât, da’ te plângi că te stoarce piți…ăăă partenera de banii de rate la aifon 500? Genele și unghiile false „e scumpe”, Gigele. Ia-ți Logan și ai rezolvat tot, și ratele și genele. Loganul este mai ieftin și atunci ai bani să-ți iei o carte, în plus acționează ca aghiazma: te apără de vampirii financiari.
Toate pozele tale de pe Fb/Insta e „dupe” insule exotice cu tine mâncând fudulii de ornitorinc, dar te plângi că gagica comandă caviar? Fă-ți vacanța la Băile Herculane și mâncă din brișcă.
Mai ai un „tzenti” până la pensie și vrei Barbie: fotomodel care nu zice multe pentru că Botox? Ia-ți beamveu.
Amu că v-am rezolvat la toți problemele, ies cu fetele în oraș să mă plâng că „bărbații e porci”.
H&N deghizați în Caragiale
-
Educația pă social media
Cred cu tărie (în ordinea preferințelor: cognacul, pălinca, vișinata sau orice alt fruct) în educație. În educație, nu în diplome, nu faceți confuzie, vă rog. Și mai cred că astăzi avem multiple forme de educație sub buricele degetelor noastre. Deci, în zilele noastre este mai ușor ca niciodată să te informezi, să aprofundezi sau să adaugi ceva nou în CV-ul tău personal și/profesional. Cu toate acestea, dacă arunci un ochi la modelele noastre cele mai adorate observi de pe SSI că ele nu sunt din sfera educației. Cum să ne gletuim ca să arătam „perfect”, cum să ne îmbrăcăm ca să părem bogate și stilate, ce să mâncăm și să bem ca să arătăm ca niște fotomodele. Dar ceva pentru minte, ca să facem diferența dintre formă și fond? Nici un machiaj din lume și nici o țoală nu va acoperi faptul că nu știm să scriem corect sau cum să ne comportăm. Țățismul, pițiponceala, circofilia vor ieși la iveală de sub orice fond de ten și de sub orice trening Gucci.
La final, aș dori să citez FB, eterna noastră sursă de cultură, care ne dă un exemplu despre cum să părem rafinate în limbaj:
”Apologies, my good `beach`, but what seems to be the f$#*?”
Amintiți-vă de asta data viitoare când veți dori să o întrebați pe sora voastră de la altă mamă: ”Fă, de ce areți ca moartea?”
H&N dă pension