Omenirea a dezvoltat dintotdeauna comportamente distructive sau ca să fiu mai corectă ȘI comportamente distructive. Fiecare eră a evoluției a adus bune și rele. Da, nu mai merem la râu să spălăm rufele că avem mașină de spălat lucru care ne-a salvat de o muncă grea și cronofagă. Ai zice că amu avem timp să facem multe altele că doar toate lucrează pentru noi…Toate lucrează pentru noi doar că noi lucrăm împotriva noastră. Poetic, nu? Mă refer la încondeierea cuvintelor că altfel situația e tristă. Mi s-a atras atenția, în repetate rânduri, în ultima vreme, că prea le generalizez. Să clarificăm, deci: cred că toți sunt la fel? Nu. Cred că există o tendință, un trend, o cutumă sociologică și psihologică? Da. Cu alte cuvinte dacă ai 5 rațe, o găină, o curcă și o oaie nu poți spune că ai un cârd de rațe (sau cum le zice?), dar nici nu poți spune că ai curci, oi și găini. Vezi unde bat? Dacă nu vezi, poți să cobori la prima. Acum că am pus balsam pe sensibilități, să-i dăm înainte.
„Unul pentru el și toți pentru nimeni” este ceea ce consider eu a fi motto-ul mai apropiat de zilele noastre decât originalul „mușchetarilor” (e cu s nu cu ș), de ce? Păi așa fără să-mi extenuez sinapsele pot să zic câteva din comportamentele ce-mi susțin spusele: femeia independentă, polaritățile pline de ranchiună, ură și invective de genul vacciniști-antivacciniști, georgiști-antigeorgiști, deconectarea din viața reală ca să ședem protejați online de dupe tastatură, telemunca și tăt așa. Simt deja cum vă urcați în capul meu ca să-mi explicați de ce greșesc. Țineți-vă nădragii pe voi că detaliez imediat. Situațiile enumerate mai sus în sine nu sunt distructive, doar când sunt duse la extreme. Da, știu, trebuie să justific. Aveți noroc că sunt regina explicațiilor. Să luăm cazul femeii independente, bineînțeles că o femeie trebuie să aibă acces la educație, să aibă un loc de muncă, să se întrețină, dar să te închizi în casă și să te măriți cu un umeraș pentru că el sigur nu te va dezamăgi niciodată este un pic cam mult, nu? Poți fi independentă și conectată la comunitate, ajutând și lăsându-te ajutată cu sau fără umeraș. Putem avea opinii diferite și fără să-ți otrăvești comunitatea cu blasfemiile tale. Aici au mers lucrurile atât de departe încât mor copii pentru convingerile părinților, e un pic cam mult. Omenirea nu a ajuns atât de sus pentru că erau independenți și se credeau deasupra celorlalți prin inteligență și păreri. A ajuns atât de sus pentru că au colaborat, pentru că s-au unit, s-au ajutat, și-au combinat puterile, talentele, capacitățile, competențele și neuronii. Sigur că înțeleg că suntem mulți și diferiți, dar putem fi mulți și diferiți și când colaborăm, ne ajutăm, primim ajutor și ne implicăm când vedem că cineva este atacat pe stradă, de exemplu. Nu cred că persoana aflată la ananghie o să zică: nu, mulțumesc, nu vreau ajutorul tău pentru că ești vegetarian (inserează orice altceva). Prefer să fiu jefuit, agresat (sau alte situații din astea „plăcute”) decât să mă salveze un vegetarian.
H&N puși pe salvarea omenirii
Neuronu' Hormonal 